Roxana
Puține gusturi ne aduc aminte mai frumos de iernile copilăriei precum varza murată făcută după rețeta bunicii. În fiecare toamnă, când casele se pregăteau pentru sezonul rece, butoiul cu varză murată nu lipsea din cămară sau din beci. Era ingredientul central pentru salate, mâncăruri de sezon sau sarmale pline de savoare și tradiție.
Rețetă autentică, fără chimicale: doar gust pur de toamnă
Metoda tradițională se bazează pe naturalețe: varză aleasă cu grijă, sare grunjoasă neiodată, apă limpede și câteva mirodenii simple — nimic mai mult. Esențial era să alegi verze de toamnă, cu frunze fine, ferme, curățate de cele exterioare, spălate și scobite la cotor pentru ca sarea și aromele să pătrundă mai bine.
Saramura — gustul trecutului într-un litru de apă
În trecut, se folosea o mână de sare pentru fiecare litru de apă rece și curată, bine dizolvată înainte de a fi turnată peste verze. Așa se obținea o saramură limpede, gata de murare și plină de gust autentic.
Așezarea în butoi: secretul texturii crocante
Verza se așeza cu grijă, cu cotorul în sus, în butoi, cât mai presată, ca să încapă cât mai mulți căpățâni. Între ele se presărau rădăcini de hrean, boabe de porumb uscat (pentru culoare), mărar uscat sau feliuțe de gutui — fiecare adăugând ceva aparte: fermitate, aromă delicată sau un strop de dulceață.
Păstrarea sub presiune — pentru bunii fermentării
După ce se turna saramura peste varză, totul era acoperit cu un grătar de lemn, iar deasupra se așeza o greutate (o piatră curată, spălată), astfel încât verza să rămână mereu scufundată.
Secretul bunicilor era întreținerea periodică: se vântura saramura cu ajutorul unui furtun, scoțând lichidul și turnându-l din nou, pentru a oxigena varza și a preveni înmuierea excesivă.
Timpul și răbdarea își spun cuvântul
După 4–6 săptămâni, răbdarea era răsplătită: varza devenea acră, crocantă și plină de savoare — perfectă pentru mesele de iarnă, pentru sarmale, salate sau preparate tradiționale.
Greșeala pe care o fac multe gospodine
Deși regulile sunt simple, multe gospodine „trădează” metoda tradițională. Din nerăbdare sau comoditate, uită de vânturare și de greutatea de presare sau folosesc sare iodată și apă călduță — toate acestea compromit procesul de fermentare și gustul final, alterând textura verzei.
