Redactia
Un bărbat din SUA pe nume Frank, care a fost în moarte clinică, face dezvăluri șocante despre lumea de dincolo. În timp ce medicii îl resuscitau, bărbatul susține că a ajuns la Porțile Raiului, dar o ființă fără față nu permis accesul pentru că „mai avea multe de făcut în viață”.
Un american a ajuns la ”Porțile Raiului”
Un american a fost la un pas de a vedea Raiul, în timp ce se afla în moarte clinică și medicii se chinuiau să-l readucă la viață. Frank a fost în moarte clinică o perioadă scurtă, dar i s-a părut o enernitate. În tot acest timp, spune bărbatul, a fost transportat până la intrarea în Rai și „trimis acasă”.
”Am văzut o lumină și un tunel, iar drumul până acum a fost pe pilotul automat. Atunci când am ajuns acolo, lucrurile au devenit extrem de interesante. M-am trezit la Porțile Raiului, dar nu am putut să intru”, a declarat Frank pentru Fundația Near Death Experience Research, citat de express.co.uk.
„Oamenii se distrau”
Mai mult, Frank a povestit și ce imagini ar fi văzut în Rai, de pe partea cealaltă: „Nu pot descrie în cuvinte. Oamenii cântau și se simțeau bine, iar muzica suna diferit de orice am auzit pe Terra. Totul avea o culoare pe care nu am mai vazut-o”, a completat bărbatul.
Deși a simțit că se află în locul potrivit, porțile nu s-au deschis. Puțin mai târziu și-a făcut apariția și făptura fără față. „La un moment dat a apărut o creatură care mi-a spus că nu sunt gata să ajung acolo și trebuie să mă întorc pe pământ să îmi îndeplinesc menirea”, a declarat Frank.
Ce este moartea clinică
Moartea clinică reprezintă o situație aflată la limita dintre viață și moarte, de cele mai multe ori fiind vorba despre pacienți aflați în situații critice din punct de vedere medical, având funcțiile vitale biologice -activitatea cardiacă și respirația- abolite pentru anumite perioade de timp.
Moartea clinică reprezintă, de fapt, perioada de timp în care organismul nu mai poate reacționa la diverși stimuli interni sau externi, care pot determina reluarea activității automate a miocardului (mușchiul inimii) și a respirației, respectiv a centrilor nervoși cardio-respiratori, situați în trunchiul cerebral. Reluarea activității automate ale acestor centri, care descarcă ritmic impulsuri nervoase către mușchii ce coordonează circulația sanguină (miocard), respectiv respirația (musculatura intercostală și diafragmul) reprezintă resuscitarea propriu zisă, intervalul de resuscitare (de la oprirea funcțiilor vitale până la reluarea lor) reprezentând de fapt fenomenul cunoscut sub numele de moarte clinică. Intervalul de resuscitare sau durata de timp în care un organism poate fi în moarte clinică, depinde de viabilitatea celulei nervoase, fenomenul devenind ireversibil în momentul în care centrii nervoși cerebrali sunt lipsiți de aportul de oxigen pe o perioadă de timp ce depășește 5-10 minute.
Durata timpului după care mai este posibilă resuscitarea cardio-respiratorie variază în funcție de vârstă, sex, diverse boli sau tare ale organismului, precum și în funcție de împrejurarea care a determinat evenimentul declanșator. Există situații când pacienți considerați decedați prin submersie (înec) în apă rece, au putut fi resuscitați după perioade de timp considerate inițial depășite pentru resuscitare, adică de ordinul orelor. Aceasta explicându-se prin faptul că la o temperatură scăzută, nevoia de oxigen a celulelor nervoase este mult diminuată, ceea ce permite supraviețuirea lor un timp mai îndelungat.
Faptul că oameni aflați în moarte clinică relatează diverse fenomene, ca desprinderea de trup, vizualizarea unor imagini sau diverse alte percepții, se poate explica prin activitatea centrilor corticali, care rămâne prezentă în toată perioada intervalului de resuscitare.
