Saghin Sabrina
Pe măsură ce Paștele se apropie, credincioșii se pregătesc nu doar prin post și rugăciune, ci și prin respectarea unor tradiții vechi, pline de înțelepciune și simbolism. Una dintre cele mai importante zile din această perioadă este Sâmbăta lui Lazăr, care marchează începutul pregătirilor pentru Săptămâna Mare și are o semnificație profundă în calendarul ortodox.
Sărbătoarea aduce în prim-plan obiceiuri menite să purifice spațiul, să atragă norocul și bunăstarea, dar și să ne conecteze mai profund cu rădăcinile spirituale și culturale ale poporului român. Respectarea acestor datini poate transforma această zi într-un moment de reflecție, recunoștință și reînnoire sufletească.
Tradiții și obiceiuri înainte de Florii
Sâmbăta lui Lazăr este ziua în care ortodocșii îl comemorează pe Lazăr din Betania, prietenul lui Iisus, pe care Mântuitorul l-a înviat din morți după patru zile. Această minune nu doar anticipează Învierea lui Hristos, dar devine și un simbol al speranței, al reînnoirii și al trezirii la viață – atât la nivel spiritual, cât și fizic. Din această credință izvorăsc o serie de obiceiuri populare, transmise din generație în generație.
Unul dintre cele mai frumoase și mai pline de semnificație ritualuri este „Lăzărița”. Acesta presupune ca fetele tinere, îmbrăcate în costume populare, să meargă din casă în casă, cântând colinde specifice despre viața, moartea și învierea lui Lazăr. Melodiile ritualice au rolul de a aminti comunității despre miracolul învierii, dar și de a transmite urări de belșug și sănătate. În schimb, gazdele le oferă fetelor daruri simbolice precum colaci, făină sau ouă – elemente care semnifică renașterea, fertilitatea și abundența.
Deși acest obicei este astăzi mai rar întâlnit, mai ales în zonele urbane, în satele tradiționale el mai dăinuie și este păstrat cu respect. Lăzărița nu este doar un gest folcloric, ci un adevărat act de comuniune spirituală și culturală, în care participanții își reafirmă legătura cu tradițiile strămoșești și cu valorile creștine.
Curățenia sufletească și fizică – un pas esențial spre lumină
O altă tradiție puternic înrădăcinată în această zi este curățenia generală a casei. Pe lângă aspectul practic al pregătirii locuinței pentru Paște, acest act este considerat și un gest de purificare spirituală. Se spune că, în Sâmbăta lui Lazăr, este momentul potrivit pentru a alunga energiile negative, a scoate din casă tot ce este vechi sau nefolositor și a aduce prospețime, lumină și ordine – simboluri ale reînnoirii interioare.
Tradiția ne îndeamnă să deschidem larg ferestrele, să aerisim camerele, să spălăm podelele și să ordonăm lucrurile din casă, ca într-un adevărat ritual de curățare. Prin acest gest, casa devine un spațiu mai primitor pentru sărbătoarea Învierii, iar sufletul se eliberează de poverile trecutului. Astfel, curățenia capătă o dimensiune simbolică profundă: este un exercițiu de reîmprospătare și de pregătire pentru transformarea spirituală ce urmează.
În aceeași zi, se obișnuiește și prepararea unor bunătăți ritualice – colaci sau turte dulci în formă de spirală, care sunt oferiți în memoria celor adormiți. Acest gest este un act de milostenie, menit să aducă liniște sufletelor celor plecați, dar și să atragă binecuvântări pentru cei vii. Colacii sunt, totodată, simboluri ale belșugului, ale ciclului vieții și ale comuniunii dintre generații.
Se mai spune că cei care respectă aceste tradiții vor avea parte de sănătate, noroc și prosperitate. Nu este vorba despre superstiții, ci despre puterea gesturilor conștiente de a ne ancora în prezent, de a crea sens și de a aduce lumină în viețile noastre.
Sâmbăta lui Lazăr de dinainte de Florii
Sâmbăta lui Lazăr este mai mult decât o zi din calendarul ortodox. Este o invitație la introspecție, la regăsirea echilibrului dintre trup și suflet, dar și la reconectarea cu valorile autentice ale comunității. Obiceiurile precum Lăzărița, curățenia ritualică a casei și pomenirea celor adormiți nu sunt simple tradiții populare, ci expresii ale unei înțelepciuni colective, care ne învață cum să trăim în armonie cu lumea din jurul nostru și cu propriile noastre credințe.
Prin respectarea acestor tradiții, păstrăm vie legătura cu trecutul și pregătim un teren fertil pentru viitor. Așa cum Lazăr a fost readus la viață, fiecare dintre noi are șansa, în această perioadă a anului, să se „reînnoiască”, să-și curețe sufletul și să-și deschidă inima către lumină, speranță și bunătate. În acest sens, Sâmbăta lui Lazăr devine o punte între pământ și cer, între credință și cotidian, între ceea ce a fost și ceea ce va să vină.
