Mirela Loșniță
Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului, rămâne una dintre cele mai influente și controversate figuri politice din Orientul Mijlociu. În vârstă de 86 de ani, el conduce statul iranian din 1989 și deține autoritate absolută asupra tuturor instituțiilor statului – executive, legislative, judiciare și militare. Recunoscut pentru pozițiile sale dure împotriva Statelor Unite și Israelului, Khamenei a transformat Iranul într-un pol regional de influență, dar și într-un stat profund izolat la nivel internațional.
Cine este Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului
Președinte american Donald Trump declara, într-un mesaj pe platforma Truth Social: „Ştim exact unde se ascunde aşa-zisul «lider suprem». Este o ţintă uşoară, dar acolo este în siguranţă. Nu îl vom elimina (ucide!), cel puţin nu pentru moment. Dar nu vrem să fie lansate rachete asupra civililor sau soldaţilor americani. Răbdarea noastră se epuizează. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată acestei chestiuni!”, a scris Trump pe platforma sa Truth Social. Câteva minute mai târziu, el a publicat un al doilea mesaj, în care scria: „CAPITULARE NECondiţionată!”, notează News.ro.
Declarațiile au venit într-un context tensionat, în care Iranul continuă să își afirme poziția regională prin sprijinirea unor organizații șiite precum Hezbollah, Hamas, milițiile din Irak și gruparea Houthi din Yemen.
Ali Khamenei nu a fost prima alegere ca succesor al carismaticului ayatollah Ruhollah Khomeini, fondatorul Republicii Islamice. În 1989, Khamenei nu deținea nici măcar titlul religios de ayatollah. Cu o influență modestă și o autoritate contestată la acea vreme, el și-a construit treptat o rețea de putere concentrată în jurul instituțiilor de forță.
Lipsa prestigiului religios a fost compensată printr-o consolidare sistematică a controlului asupra Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC), a rețelelor de securitate și a aparatului administrativ. În decursul celor patru decenii de conducere, a devenit figura centrală a regimului teocratic iranian, eclipsând chiar și președinții aleși ai țării.
Khamenei a supraviețuit tulburărilor interne și presiunilor externe, fiind neobosit în reprimarea disidenței și în menținerea controlului absolut.
Liderul din umbră al politicii nucleare
Sub conducerea lui Ali Khamenei, Iranul a dezvoltat și promovat tehnologia nucleară, susținând că scopul este unul civil. Totuși, SUA, Israelul și alte state occidentale suspectează că Teheranul urmărește, în secret, obținerea armelor nucleare. În 2015, Khamenei a susținut cu prudență acordul nuclear semnat cu marile puteri, evaluând că ridicarea sancțiunilor economice era necesară pentru stabilitatea regimului.
Termenul „flexibilitate eroică” – introdus de Khamenei – descrie strategia sa de a face compromisuri tactice pentru a păstra controlul strategic. El a apelat la această tactică în mai multe rânduri, inclusiv atunci când regimul s-a confruntat cu crize economice sau cu proteste majore.
Însă, după retragerea SUA din acordul nuclear, în 2018, sub conducerea lui Trump, și reimpunerea sancțiunilor, Iranul a început să încalce treptat prevederile pactului. Khamenei a răspuns prin mesaje ferme, acuzând SUA și Israelul de ostilitate permanentă și promițând represalii dacă Iranul va fi atacat.
Aparatul de securitate, pilonul puterii lui Khamenei
Una dintre cheile longevității în funcție a lui Ali Khamenei este controlul direct asupra structurilor de securitate ale statului. Garda Revoluționară Islamică, Basijul – forța paramilitară cu sute de mii de membri – și rețeaua de informații a regimului îi sunt complet loiale. Prin aceste entități, liderul suprem a reprimat proteste, a controlat alegeri și a eliminat rivali.
Un exemplu este reprimarea violentă a manifestațiilor din 2009, când milioane de iranieni au contestat realegerea președintelui Mahmoud Ahmadinejad. Protestele din 2022, izbucnite în urma morții tinerei Mahsa Amini în custodia poliției, au fost de asemenea înăbușite cu brutalitate.
Sprijinul financiar consistent oferit Gărzii Revoluționare și milițiilor din regiune – în special Hezbollah în Liban și milițiile șiite din Irak și Yemen – a consolidat influența regională a Teheranului, dar și dependența regimului de acest aparat militaro-ideologic.
Un alt pilon al puterii lui Khamenei este rețeaua financiară parastatală cunoscută sub numele de Setad, o structură estimată la zeci de miliarde de dolari. Setad administrează fonduri, proprietăți și companii confiscate de regim, având o influență uriașă în economia iraniană. Prin această entitate, Khamenei își asigură nu doar finanțarea personală și a aparatului său de putere, ci și un control indirect asupra economiei țării.
Potrivit analiștilor, rețeaua Setad este una dintre cele mai opace structuri economice din Orientul Mijlociu, iar deciziile privind gestionarea acesteia sunt luate direct de cercul restrâns al liderului suprem.
O figură marcată de violență și neîncredere
Ali Khamenei a fost victima unei tentative de asasinat în 1981, eveniment care i-a provocat paralizia brațului drept. Acest episod i-a marcat profund stilul de conducere, întărindu-i neîncrederea față de colaboratori și temerile constante privind trădarea. Biografia sa oficială menționează și episoade de tortură suferite în 1963, când a fost închis pentru activități împotriva regimului monarhic.
După Revoluția Islamică din 1979, Khamenei a ocupat funcții cheie, inclusiv cea de ministru adjunct al Apărării, iar în 1981 a devenit președinte al Iranului. Alegerea sa ca lider suprem, după moartea lui Khomeini în 1989, a fost surprinzătoare, având în vedere că nu era recunoscut ca autoritate religioasă de rang înalt.
Totuși, prin abilitate politică, sprijinul militar și consolidarea unei rețele fidele de putere, a devenit cel mai influent lider iranian al ultimelor decenii.
Deși a reușit timp de decenii să mențină „Axa Rezistenței” – o coaliție informală antiamericană și antiisraeliană formată din aliați șiite – atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023 a schimbat dinamica regională. Israelul a răspuns cu lovituri directe asupra Hamas, Hezbollah, milițiilor pro-iraniene din Irak și Yemen, diminuând capacitatea de influență a Teheranului.
Mai mult, un aliat important al Iranului, președintele sirian Bashar al-Assad, a fost înlăturat de la putere la sfârșitul anului 2024, pierdere care a slăbit și mai mult rețeaua de sprijin a Iranului.
Aceste evoluții au marcat o scădere a influenței regionale iraniene, alimentând speculații privind vulnerabilitatea regimului condus de Khamenei.
Un regim rigid cu o strategie de supraviețuire
În ciuda retoricii dure, Khamenei a dovedit o capacitate de adaptare strategică. A susținut acorduri internaționale când regimul s-a confruntat cu colaps economic și a permis negocieri cu marile puteri, fără a-și abandona ideologia de bază. Strategia sa este una de rezistență calculată, în care concesiile sunt acceptate doar pentru a asigura continuitatea regimului.
Atitudinea sa față de SUA și Israel rămâne inflexibilă. „Dușmănia din partea SUA și a Israelului a existat întotdeauna. Dacă vor comite vreo fărădelege, vor primi o lovitură reciprocă puternică”, declara Khamenei.
În timp ce presiunile externe cresc și structura de alianțe din regiune se clatină, regimul lui Khamenei pare hotărât să-și continue existența prin aceeași combinație de represiune internă, propagandă religioasă și calcul strategic.
Ali Khamenei rămâne, în ciuda vârstei și provocărilor, arhitectul unui regim care a supraviețuit valurilor de reformă, sancțiunilor internaționale și revoltelor interne – dar care pare tot mai expus în fața noilor realități geopolitice.
