Cristina Cohuț
Oamenilor le plac minunile, dar atunci când se confruntă cu ele, adesea nu le cred cu adevărat. Poate că e vorba de prea mulți falși făcători de minuni în lume, poate că știința nu le poate explica, iar mintea nu le poate înțelege. Sau, poate, sufletul nostru nu e suficient de pregătit să le accepte.
Dar un alt motiv ar putea fi mai simplu: conștiința vinovată. Dacă am crede în minuni, am simți nevoia să ne schimbăm, să ne reparăm greșelile și să trăim asemenea celor care au realizat acele miracole. Adică am trăi ca sfinții. Ca părintele Arsenie Boca, un om care continuă să pună la încercare credința noastră în minune.
Minuni care depășesc granițele înțelegerii
Arsenie Boca nu este doar un nume din istoria religioasă a României. Povestea lui este una plină de minuni care, deși mulți le consideră legende, au fost trăite și mărturisite de cei care l-au cunoscut îndeaproape. Unul dintre acești oameni este ultimul său ucenic, care a avut norocul de a fi martor la multe dintre aceste întâmplări miraculoase. „El a fost dus la Sfântul Munte și a stat 2 ani. A fost hrănit de îngeri cât a studiat Noul și Vechiul Testament”, povestește ucenicul, potrivit antena3.ro.
Părintele Arsenie Boca nu a fost doar un simplu călugăr. Viața și lucrarea lui au avut o profunzime spirituală rar întâlnită, iar mulți dintre cei care l-au întâlnit sau au aflat despre el vorbesc despre puterile sale incredibile. De exemplu, spune ucenicul, „părintele Arsenie a stat în chilia unui sfânt, a ținut, ca și Mântuitorul, 40 de zile de post negru și a fost luminat. Atunci a primit darul de a citi suflete și acele puteri divine care au uimit atâția români.”a
Un alt martor, un bărbat care a cunoscut personal minunile părintelui, povestește: „Cum mergi către munte, către pădure, sunt două lacuri și primul e făcut de părintele Arsenie. Pietrele astea mari le ridica părintele Arsenie și avea o putere de neimaginat. Pietre cât masa de mari.”
Această putere fizică extraordinară nu a trecut neobservată, dar i-a adus și multă opoziție. Într-o perioadă de regim comunist, credința părintelui Arsenie a fost privită ca o amenințare. Înfricoșați de influența pe care o avea asupra credincioșilor, autoritățile comuniste au încercat să-l reducă la tăcere.
Persecuțiile regimului comunist
„Duce o viață extrem de severă, se supune unei asceze riguroase, mănâncă foarte puțin și numai legume, doarme jos pe podele și se roagă necontenit, stând ceasuri întregi în genunchi”, se spune într-un raport al agenților Securității. Regimul comunist se temea de Arsenie Boca nu doar din cauza popularității sale, ci și pentru că aceasta părea să adune în jurul său o adevărată armată de credincioși. „Toți voiau să-l vadă, să-l audă, să-i vorbească, să asiste la vreo minune de-a lui.”
Un alt moment deosebit a fost relatat de o femeie care a fost martoră la o minune a părintelui: „Erau lucruri așa care pentru dânsul erau firești, pentru noi sfidau legile fizicii. S-a stins lumânarea și s-a dus la altă lumânare care ardea, a luat lumina pe deget și a pus-o pe lumânare. Vocea lui vibra de lumină și de dragoste. Nu pot să vă spun cum era.” Părintele Arsenie Boca nu căuta să își expună puterile, dar acestea erau evidente pentru toți cei care îl înconjurau.
Desigur, regimul comunist nu s-a lăsat intimidat și a încercat să-l discrediteze. Au încercat să-l acuze de legionarism, dar singura „dovadă” pe care au găsit-o a fost relația sa cu enoriașii, o relație profund religioasă, nu politică. În ciuda persecuțiilor și a torturii la care a fost supus în închisorile comuniste, părintele Arsenie Boca nu a cedat. „Un om care se roagă cu adevărat este un om liber”, spunea el, iar această libertate l-a păstrat chiar și în fața celor mai mari suferințe.
Puterea duhovnicească a lui Arsenie Boca
Între timp, Securitatea l-a urmărit continuu, chiar și după ce a ieșit din închisoare. Dar această persecuție nu a reușit să-i știrbească misiunea divină. Părintele Arsenie Boca a continuat să lucreze prin intermediul altor oameni. Unul dintre aceștia a fost monahul Pantelimon, care acum are aproape 100 de ani și care a suferit și el în temnițele comuniste. El mărturisește despre o viziune cu Maica Domnului care l-a ajutat să-și vindece rănile fizice și sufletești.
„O bucurie. Așa, parcă ieșeau flăcări. Nu se poate spune, nici nu poți înțelege”, spune monahul Pantelimon, adăugând că viziunea i-a adus o pace imensă. Un alt om care a avut o legătură cu părintele Arsenie a fost Moș Ilie, un bătrân din Bucovina, care deși nu era călugăr, a fost văzut ca un sfânt de către cei din jurul său. „Și Sfânta Treime. Părintele Arsenie primul, cel de sus, de-a dreapta, Moș Ilie, și de-a stânga, Părintele Pantilimon. Nu se putea o lucrare să se facă fără cei trei”, spune o femeie apropiată de familia lui Moș Ilie.
