Calendar ortodox. Pe 12 aprilie, credincioșii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, un sfânt martir care și-a dat viața pentru apărarea credinței creștine în fața persecuțiilor. În această zi, cunoscută și sub denumirea de „Sâmbăta lui Lazăr”, credincioșii se adună la biserică, participă la slujbe speciale și coc plăcinte și pâinici, care sunt împărțite mai apoi celor din comunitate.
Această zi are o importanță deosebită, întrucât simbolizează atât jertfa unui sfânt mărturisitor al credinței, cât și un moment de comuniune în rugăciune și de amintire a celor adormiți.
Calendar ortodox, sâmbăta lui Lazăr. Sfântul Sava de la Buzău
Sfântul Mucenic Sava s-a născut în anul 334 într-un sat din Buzău, unde a crescut într-o familie de creștini devotați. Împreună cu părintele său duhovnicesc, preotul Sansala, Sfântul Sava a fost un neobosit misionar, convertind atât daco-romanii, cât și goții și barbarii care locuiau în regiune la acea vreme.
Însă, în timpul domniei regelui got Athanaric, care a declanșat o serie de persecuții violente împotriva creștinilor, Sfântul Sava a fost capturat împreună cu preotul Sansala. În fața amenințărilor și a presiunii de a renunța la credința sa, Sava a rămas ferm în mărturisirea lui Hristos. Ca urmare a refuzului de a se lepăda de credință, a fost condamnat la moarte prin înecare, fiind aruncat în râul Musia (astăzi râul Buzău), unde a și murit la vârsta de 38 de ani, pe 12 aprilie 372.
Canonizarea și importanța Sfântului Sava în Biserica Ortodoxă
Mărturia jertfei lui Sava a rămas vie în tradiția creștină, iar moaștele sale au fost păstrate și ascunse de creștini pentru a le proteja de persecuțiile ulterioare. Ulterior, Sfântul Vasile cel Mare a cerut guvernatorului provinciei Sciția să trimite moaște de sfinți în Capadocia, iar printre acestea s-au aflat și moaștele Sfântului Mucenic Sava.
Acestea au ajuns la Capadocia, însoțite de o scrisoare a episcopului Tomisului, Sfântul Bretanion, care descria martiriul acestuia. Sfântul Sava a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992, iar pomenirea lui este sărbătorită anual pe 12 aprilie, zi în care se reflectă asupra jertfei sale și se aduc rugăciuni pentru cei adormiți.
Rugăciune în Sâmbăta lui Lazăr
„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”