Vanatoru Andreea
Duminică, 6 iulie 2025, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Sisoe cel Mare, unul dintre cei mai renumiți sfinți pustnici ai creștinătății. În limbajul popular, numele său este adesea asociat cu uimirea dusă la extrem – expresia „Sfinte Sisoe!” fiind rostită adesea când cineva este copleșit de mirare. Dincolo de această conotație culturală, Sfântul Sisoe este un model desăvârșit de sfințenie, post, smerenie și minuni, fiind considerat de mulți drept protector al copiilor, datorită numeroaselor fapte minunate pe care le-a săvârșit în sprijinul celor mici.
Calendar ortodox 6 iulie 2025. Sfântul Sisoe cel Mare, Ucenic al Sfântului Antonie cel Mare
Sfântul Sisoe a fost un apropiat și ucenic al Sfântului Antonie cel Mare, părintele monahismului. După moartea acestuia, Sisoe s-a retras în pustiul Egiptului, unde a trăit în aspră nevoință timp de 72 de ani. Izolat în singurătatea pustiei, el s-a dedicat rugăciunii, postului și contemplării lui Dumnezeu, trăind într-o desăvârșită simplitate și smerenie, scrie doxologia.ro.
Pentru viața sa curată și jertfelnică, Dumnezeu i-a dăruit puteri mai presus de fire: Sfântul Sisoe putea vindeca bolnavii, izgoni duhurile necurate și chiar aduce la viață pe cei morți. Una dintre cele mai cunoscute minuni atribuite lui este următoarea:
Un tată, dorind să primească binecuvântarea sfântului, a pornit cu fiul său spre chilia acestuia. Pe drum însă, copilul a murit. În loc să se lase copleșit de durere, tatăl a continuat drumul, încredințat că Sfântul Sisoe îl va putea ajuta. Ajuns la chilia pustnicului, a intrat cu copilul în brațe și s-a aruncat la pământ, cerând binecuvântare. Apoi, fără un cuvânt, a așezat copilul la picioarele sfântului.
Neștiind că micuțul era mort, Sfântul Sisoe i-a poruncit:
— Ridică-te și ieși afară!
Spre uimirea tuturor, copilul s-a ridicat și a ieșit, viu. Când tatăl i-a povestit ce se întâmplase, sfântul i-a cerut cu smerenie să nu spună nimănui despre această minune până la moartea sa.
Învățături despre smerenie și răbdare
Sfântul Sisoe era cunoscut nu doar pentru faptele minunate, ci și pentru profunda sa înțelepciune. Într-una dintre apoftegmele păstrate în tradiția monahală, un frate l-a întrebat:
— Părinte, dacă suntem în călătorie și călăuza noastră se rătăcește, trebuie să-i atragem atenția?
La care bătrânul i-a răspuns:
— Nu.
— Să o lăsăm, atunci, să ne piardă?
— Dar ce vrei, să iei un ciomag și s-o bați?
Și apoi i-a povestit cum un grup de doisprezece frați, rătăciți de călăuza lor noaptea prin pustiu, nu au spus niciun cuvânt, fiecare luptând cu sine pentru a nu-l judeca pe cel ce greșise. Dimineața, când călăuza și-a dat seama de greșeală și le-a cerut iertare, toți i-au spus:
— Știam, dar am tăcut.
Uimit, călăuza le-a spus:
— Frații se stăpânesc până la moarte, doar ca să nu judece!
Această pildă evidențiază răbdarea, blândețea și lipsa de judecată pe care Sisoe le promova ca virtuți fundamentale ale vieții creștine.
Sfântul Sisoe cel Mare a adormit în pace în anul 429, lăsând în urmă o moștenire spirituală de neprețuit. El este pomenit cu evlavie în fiecare an pe 6 iulie, fiind venerat mai ales pentru credința sa neclintită, nevoința extremă și iubirea sa față de aproapele, în special față de copii.
Rugăciune către Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare
O, Preacuvioase Părinte Sisoe, pustnicule ales și chip al smereniei, care ai petrecut viața ta întru nevoință și rugăciune în adâncul pustiei, vino în ajutorul nostru, celor slabi și împovărați de păcate.
Tu, care ai stat înaintea mormântului și ai plâns cu lacrimi amare, văzând stricăciunea trupului și amintindu-ți de Judecata cea de Apoi, învață-ne și pe noi să trăim cu frica lui Dumnezeu și cu nădejdea mântuirii. Întărește-ne inimile în vreme de încercare și dă-ne gândul cel bun, spre a lepăda voile noastre cele rele.
Rugător neîncetat către Hristos, luminează-ne cu rugăciunile tale și păzește-ne de înșelările celui viclean. Ocrotește-ne sufletele în ceasul morții, când duhurile întunericului se vor ridica împotriva noastră, și fii nouă mijlocitor în ziua cea mare a răsplătirii.
Sfinte Sisoe, prieten al sfinților și moștenitor al Împărăției, ajută-ne să ne curățim de toată întinăciunea și să dobândim pacea inimii. Roagă-L pe Milostivul Hristos, să ne dăruiască iertare, luminare și viață veșnică, împreună cu toți drepții care au bineplăcut Lui din veac. Amin!
Expresia „Sfinte Sisoe!” – ce semnifică
Expresia „Sfinte Sisoe!” este bine cunoscută în limba română și este rostită adesea în momente de uimire sau de spaimă, indiferent de vârsta sau de regiunea vorbitorului. Deși astăzi este folosită mai mult ca o exclamație spontană, puțini cunosc povestea din spatele acestei expresii cu tentă religioasă.
Originea expresiei se leagă de figura ascetică a Sfântului Sisoe cel Mare, un monah egiptean din secolul al IV-lea, cunoscut pentru viața sa dedicată rugăciunii și pustniciei în deșertul egiptean. Ceea ce este mai puțin cunoscut este relația de prietenie și camaraderie spirituală dintre Sfântul Sisoe și un alt mare sfânt al pustiei, Antonie cel Mare.
Conform unor relatări populare, dar fără temei istoric ferm, se spune că Sfântul Sisoe avea obiceiul, la începutul lunii aprilie, să-l păcălească în glumă pe Sfântul Antonie. Aceste farse inofensive aveau ca temă fie prezența diavolului în cele mai neașteptate locuri – cum ar fi vasul în care mâncau –, fie presupuse învieri miraculoase ale unor victime ale ciumei. Astfel de născociri provocau, desigur, reacții de șoc și uimire, care, în timp, s-ar fi transformat într-o exclamație devenită proverbială: „Sfinte Sisoe!”
De-a lungul secolelor, expresia a fost preluată de comunitățile creștine ortodoxe, mai ales în spațiul românesc, fiind rostită instinctiv în fața unei situații neașteptate, neobișnuite sau înfricoșătoare. Astăzi, ea a rămas în uz nu ca o invocație religioasă propriu-zisă, ci ca o expresie colocvială cu un ușor aer arhaic, ce păstrează însă ecoul unei spiritualități vii.
