Cristian Sima a făcut dezvăluiri importante despre Călin Georgescu. Ce făcea fostul candidat la prezidențiale pe vremea când era în armată: „Era în primul rând comunist, rău de tot”

În cadrul emisiunii lui Dan Diaconescu din data de 9 martie, omul de afaceri Cristian Sima a făcut o serie de dezvăluiri surprinzătoare despre Călin Georgescu, matematicianul și candidatul la președinția României. În timpul discuției, Sima a povestit despre perioada în care cei doi au făcut armata împreună, acum mulți ani, oferind o imagine destul de diferită de cea de astăzi a lui Georgescu.

Citește și

Călin Georgescu a fost reținut! Decizia luată de procurori după ore întregi de audieri

Potrivit lui Sima, Călin Georgescu era atunci un personaj destul de „șters” și „supus” regimului comunist, în contrast cu imaginea sa actuală de lider conservator și naționalist. De asemenea, Sima a vorbit despre influența pe care o avea familia lui Georgescu în acea perioadă și despre cum acesta părea să fie mai degrabă un produs al sistemului, decât un rebel al vremurilor.

Cu era Călin Georgescu în perioada armatei

În cadrul emisiunii, Cristian Sima a făcut referire la Călin Georgescu ca fiind un „personaj foarte șters”, subliniind faptul că acesta nu se remarca prin atitudine sau comportament. Sima a adus în discuție apartenența lui Georgescu la familia unui cadru comunist, precizând că tatăl său lucra la Institutul Agronomic, iar mama sa era secretara unui ministru din regimul Ceaușescu. Acest context familial l-ar fi influențat pe Călin Georgescu, care, la acea vreme, era un susținător al regimului comunist, având un comportament conformist și respectând ordinele autorităților. „Era un comunist supus”, a declarat Sima, explicând că Georgescu se conforma fără opunere directivelor impuse de regim, vorbind cu ofițerii și evitând orice formă de contestare.

Sima a continuat să detalieze diferențele dintre el și Georgescu, explicând că, spre deosebire de acesta, el era mai rebel și s-a confruntat des cu autoritățile în timpul serviciului militar.

„Nu prea aveam multe contraziceri. Era un personaj foarte șters. Era în primul rând comunist, rău de tot. În ce sens? Adică comunist supus, nu știți ce însemna un comunist. Comunist era ăla de respectat tot ce îi se spune. Vorbea cu ofițerii. Deci eu am făcut arest de vreo 10 ori în armată.”, a declarat Cristian Sima

În ceea ce privește familia lui Georgescu, Sima a subliniat că acesta provenea dintr-un mediu influent, având părinți cu legături strânse cu regimul. Mama lui Georgescu era secretara lui Angelo Miculescu, un personaj important din perioada comunistă, socrul lui Adrian Năstase, care a fost ministru al Agriculturii sub regimul Ceaușescu. Astfel, familia lui Georgescu făcea parte din cercurile apropiate nomenclaturii comuniste, ceea ce ar fi contribuit la formarea unui caracter conformist și ascultător al acestuia. Sima a făcut referire la faptul că Georgescu, în ciuda acestei influențe familiale, nu părea să aibă o personalitate puternică și să se impună în mod special.

Amintiri din perioada armatei

În cadrul emisiunii, Sima a povestit și câteva amintiri din perioada în care a făcut armata și despre momentele care l-au marcat în acea perioadă. Printre acestea, Sima a adus în discuție un episod în care, la fel ca și alți colegi, trebuia să participe la un marș al unității, iar pentru a scăpa de obligațiile armatei, a „furat” un marș compus de el, folosind o melodie celebră a lui Beethoven, „Eroica”, care a fost confundată de ofițeri cu un marș al unității. Aceasta a fost o metodă ingenioasă de a scăpa de instrucțiile rigide ale armatei, iar Sima a recunoscut că „orice metodă era bună” pentru a scăpa de rigorile armatei, chiar dacă acest lucru a însemnat un mic „fraudament”. În acea perioadă, Georgescu, potrivit lui Sima, nu era implicat în astfel de „rebeliuni”, fiind mai degrabă un „supus” al sistemului.

Sima a descris în continuare cum „pachetele” primite de cei din armată erau distribuite diferit, menționând că, deși Georgescu provenea dintr-o familie influentă, acesta nu se bucura de privilegii mai mari decât ceilalți soldați. Chiar și în aceste condiții, Sima a povestit că Georgescu părea să fie destul de frustrat de faptul că nu beneficia de tratamente speciale, comparativ cu alți tineri care aveau „pile” și care plecau mai des acasă, în timp ce el nu avea aceleași avantaje. Totodată, Sima a adus în discuție și relațiile mai strânse dintre cei din armată, făcând referire la faptul că soldații mai „distinși” aveau acces la meditații de matematică și alte avantaje de la ofițeri sau membri ai familiei acestora.

„Nu, dimpotrivă, să știți că era foarte frustrat pentru că zicea: Băi, un tip de la Oltenița ca tine pleacă de atâtea ori acasă. Adică vezi, domne am pile, dar eu eram de la Oltenița și eu nu plec. Și i-au explicat: Bă, Cătline, vezi, comandantul mistic al companiei, al unității, are un copil și ăla vrea meditații la matematică, nu la îmbunătățiri funciare, așa că noi suntem olimpici aici. Săracul copil ăla a avut toată crema matematicii românești, a făcut meditații.

Vă dați seama, când venea tatăl și zicea cine vrea să facă cu copilul meu meditații? Săream, ne băteau acolo. Că orice meditație însemna nu mă duceam la instrucție, nu mă alergau ăia, nu mă culcau. Însă, nu credeți că am tras sau am făcut niște nebunii în armată? La Râmnicul Sărat, la Casa de Cultură, cu echipa unității, cu marșul unității care a câștigat locul întâi. Că aici este o poveste foarte frumoasă. Că au venit și au zis: domne, voi ăștia la matematică știți ceva și cu limba română, cu versuri? Știm orice! Orice te întreb… să nu faci instrucții, ziceai că știi. Și zice, păi vrem să facem marșul unității să merge la Cântarea României.

Și eu zic, eu știu să când la pian, mai era unul la chitară. Bine, compuneți marșul unității. Am mai luat noi trei ajutoare, trei prieteni să-i scoatem de la instrucție, dar nu reușeam să compunem niciun marș. Și la un moment dat, un coleg de-al meu a zis: cântă mă la pian ce știi. Mă zic, eu nu știu, știu Beethoven, Chopin. Cântă mă orice, găsim noi marșul. Și la un moment dat a dat că știam să cânt Eroica lui Chopin. Și zice, ăsta-i marșul.

Zic, băi, asta e Eroica lui Chopim, mă știu și idioții, zic, o să se prindă ăștia, nu se poate. Du-te mă că ofițerii nu știu. Zice, nu știu. Și-am câștigat pe Buzău. Și m-am dus pe toată Moldova cu furăciunea. Deci am schimbat aia și era imnul unității 017-08 Buzău. Și ne-am dus la Râmnicu Sărat. Și am câștigat și la Râmnicu Sărat. Acum beleaua era că trebuia să venim la București, la Casa Armatei. Și aici, sigur, lumea știa ce și cum. Numai că finala a avut loc după ce ne-au eliberat pe noi. Așa că a căzut măgăreața pe ăia care au venit după, că noi am plecat și au lăsat notele. Notele erau copiate, nicio problemă. Trebuia să scăpăm de armată. Orice metodă era bună să scăpăm de armată”, a mai declarat Cristian Sima.