Cristina Cohuț
Viața lor a semănat cu un scenariu de film. O poveste care a început cu o întâlnire pe scenă, s-a dezvoltat în tăcere ani la rând și a explodat, într-un final, cu sinceritatea rară a sentimentelor adevărate. Cristina Deleanu și Eugen Cristea nu au fost doar un cuplu artistic, ci o iubire care a sfidat așteptările, diferențele de vârstă și convențiile vremii. O iubire care a durat peste patru decenii, dar care a început într-un moment de curaj — curajul de a spune „da” inimii, chiar și cu prețul ruperii de trecut.
O întâlnire timpurie, o amintire care nu s-a șters
Erau vremuri diferite. Iașul avea parfumul teatrului clasic, iar sala mare vibra de emoție la fiecare premieră. În acel context, tânărul Eugen Cristea, pe atunci doar un adolescent de 12 ani, o vedea pentru prima dată pe Cristina Deleanu, o actriță de 23 de ani deja remarcată pentru talentul și frumusețea ei.
El era un copil cu visuri mari. Ea, o femeie în plină afirmare. Destinele lor nu aveau cum să se intersecteze, și totuși… ceva s-a întipărit atunci în sufletul lui. A fost o imagine, poate un gest, poate doar vocea ei pe scenă, dar a fost suficient pentru ca numele Cristinei să rămână într-un colț al inimii lui. Timpul a trecut. Fiecare și-a urmat drumul. Până când s-au reîntâlnit.
Dragoste în trei, începutul unei povești neobișnuite
Ani mai târziu, Cristina Deleanu era deja căsătorită cu actorul Matei Gheorghiu. Un parteneriat de 17 ani, consolidat în viață și în artă. În acest cadru, Eugen Cristea a intrat firesc, ca un prieten al casei. Era tânăr, carismatic, apreciat de colegi și primit cu brațele deschise de familia Deleanu-Gheorghiu. Împărțeau vacanțe, spectacole, amintiri comune. Totul părea stabil.
Dar teatrul, ca viața, are darul de a aduce oamenii împreună în cele mai neașteptate moduri. Cristina și Eugen au început să joace împreună. Au repetat, s-au privit altfel, s-au cunoscut într-un mod profund, sub masca personajelor, dar și dincolo de ele. Și ceva s-a întâmplat.
„Mai întâi am fost prieteni de familie. Matei l-a agreat de la bun început şi mi-a spus: <<A venit un băiat simpatico>>. Eugen a venit adesea la noi în casă, am fost plecaţi împreună în concedii. Dacă nu am fi început să jucăm împreună, nu cred că s-ar fi declanşat ceva între noi. Însă când am început să jucăm, s-a declanşat deodată ceva ce nu credeam că e posibil între noi, o scânteie, apoi un foc…”, mărturisea Cristina Deleanu pentru Revista Tango, citată de click.ro.
Era începutul unei iubiri care avea să ardă în timp. Dar până la flacără a fost o rană, un pas dureros: renunțarea la o căsnicie lungă, care, deși fusese stabilă, nu mai era vie.
O despărțire grea și un drum nou
Nu a fost o alegere ușoară. Cristina Deleanu nu a fugit dintr-o relație pentru o aventură. A analizat, a suferit, a decis. Pentru că iubirea adevărată vine cu asumare, nu cu impuls.
„A trebuit să fiu tranşantă, nu am avut de ales, dar nu a fost uşor. Între noi este şi o diferenţă de vârstă de 11 ani… E o cifră, totuşi. Atunci când s-a întâmplat să doresc să fiu lângă Eugen, eu am încheiat orice alte lucruri, orice alte relaţii. Despărţirea nu a fost o decizie uşoară, dar eu am luat-o. Am fost tranşantă, în primul rând, cu sufletul meu, lucru care n-a fost tocmai comod.”
Cuvintele ei spun mai mult decât o poveste. Sunt confesiunea unei femei mature, care nu și-a negat trecutul, dar care a ales să nu-l transforme într-o închisoare. Cristina nu și-a minimalizat căsnicia cu Matei Gheorghiu. Dimpotrivă, a vorbit cu respect despre acea perioadă. Dar a recunoscut și golul interior, acea „insatisfacție” care, în timp, a creat spațiu pentru ceva nou.
„O recunosc şi acum, am recunoscut-o şi atunci. Pentru că şi aceea fusese viața mea, și m-a costat decizia pe care am luat-o. Nu poți nici să negi, nici să renegi ce-ai trăit. Trecuseră 17 ani, o bucată de pâine, dar se acumulaseră niște neajunsuri, mici neîmpliniri care, în timp, s-au aglomerat. Insatisfacția aceea pe care o aveam pe dinăuntru mi-a dat voie să mă îndrăgostesc de altcineva.”
O iubire trăită în lumina scenei și în intimitatea casei
Cristina și Eugen au format, după despărțire, un cuplu în sensul deplin al cuvântului. S-au susținut reciproc, s-au provocat artistic, s-au completat uman. Nu a fost o relație ostentativă. Nu au fost cuplul de tabloid.
Au jucat împreună în spectacole de teatru, au participat la emisiuni, au fost invitați pe scenă și în viață. Se simțeau în priviri, în tăceri, în modul în care se completau când răspundeau la întrebări. O complicitate rară, construită pe respect și pe timp.
„Suntem ca două umbre care merg alături. Ne însoțim în tot ce facem. Nu e mereu simplu, dar e real,” spunea Eugen Cristea într-un interviu acordat în anii 2000.
Deși au fost împreună timp de decenii, cei doi actori s-au căsătorit civil abia în anul 2001. Nu pentru că aveau ceva de dovedit, ci pentru că au simțit că este timpul potrivit. Un act formal pentru o legătură profundă, care nu a avut nevoie de validări exterioare.
În spatele relației lor nu a existat nevoia de expunere, ci o constantă grijă față de celălalt. Fiecare apariție publică a fost o declarație tacită de stabilitate. Niciodată nu s-au contrazis în fața lumii. Niciodată nu și-au minimalizat iubirea.
