Cristina Cohuț
Puțini își mai amintesc astăzi de Dana Sofronie, una dintre cele mai promițătoare gimnaste ale generației de aur din România. Campioană olimpică la Atena, în 2004, Dana a fost o revelație pentru sportul românesc. La doar 16 ani, cucerea medalia de aur cu echipa națională de gimnastică feminină și argintul la sol, performanțe care i-au adus rapid statutul de idol pentru o generație întreagă de copii pasionați de sport.
Dar dincolo de zâmbetele de pe podium, viața i-a rezervat și capitole dureroase. După o retragere surprinzătoare, la doar 17 ani, fosta gimnastă a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă, marcată de o luptă tăcută cu depresia. Astăzi, Dana Sofronie vorbește deschis despre suferința care i-a schimbat viața și despre dorința ei de a-i ajuta pe alții să găsească puterea de a merge mai departe.
Dana Sofronie, un fenomen în gimnastica românească
Născută la Constanța, Dana Sofronie a fost remarcată încă din copilărie pentru talentul și disciplina sa. A început gimnastica la vârsta de doar 4 ani și a fost rapid selecționată în loturile naționale, unde a evoluat alături de nume precum Monica Roșu, Cătălina Ponor sau Daniela Șofronie. Apogeul carierei a venit în 2004, la Jocurile Olimpice de la Atena.
Pe lângă medalia de aur cu echipa, Dana a obținut și argintul la sol, impresionând prin grație și forță. În doar câteva minute, devenise unul dintre cele mai iubite nume din sportul românesc, scrie cancan.ro.
Un an mai târziu, în 2005, și-a anunțat retragerea din activitate. O decizie care a luat prin surprindere presa și fanii. Ce nimeni nu știa, însă, era că în spatele acestei alegeri se ascundeau ani de suferință interioară.
„Sufăr de depresie de ani buni”
După retragere, Dana Sofronie s-a îndepărtat de lumina reflectoarelor. Timp de ani buni, a ales să păstreze discreția în privința vieții personale. Dar, recent, fosta campioană a ales să își spună povestea, într-un gest de sinceritate și curaj care a impresionat comunitatea online.
„Da, sufăr de depresie de ani buni. Este o boală greu de suportat dacă nu este tratată. La vârsta de 8 ani au început insomniile care au continuat până în ziua de astăzi. Până acum câțiva ani am reușit să țin insomniile sub control, dar, în timp, devenind foarte agresive, a trebuit să apelez la ajutorul specialiștilor”, a scris Dana pe contul său de Facebook.
A vorbit deschis despre simptomele care i-au afectat nu doar starea psihică, ci și corpul: anxietate, izolare, dureri de picioare și o senzație copleșitoare de neputință. În urmă cu doi ani, Dana a ajuns aproape în comă la spital.
„Acum doi ani am ajuns aproape în comă la spital și am reușit să îmi revin numai datorită ajutorului celor din jur, a dnei dr. Cotan Raluca și specialiștilor de la Centrul de Nevroze Predeal”, a adăugat ea.
Dincolo de medalii și performanță
Pentru Dana Sofronie, gimnastica a fost un vis împlinit, dar și o sursă de presiune imensă. Ritmul intens al antrenamentelor, așteptările, competițiile și expunerea publică au fost copleșitoare pentru o adolescentă. Boala s-a instalat lent, dar sigur, în viața ei.
„Simptome? Anxietate, izolare, dureri de picioare, nedorința de socializare, aproape o neputință de a merge, de a face pași, etc.”, a descris fosta gimnastă stările prin care a trecut.
Mărturisirile ei sunt cu atât mai puternice cu cât vin din partea unei persoane care, în ochii publicului, părea de neclintit. Podiumul olimpic nu arată niciodată lupta din spatele cortinei.
O voce pentru cei care suferă în tăcere
Gestul Danielei Sofronie de a-și face publică suferința nu a fost unul întâmplător. Ea a mărturisit că a dorit să îi încurajeze pe cei care se confruntă cu probleme similare să ceară ajutor și să nu se simtă singuri.
„Mi-am luat inima în dinți și mi-am făcut curaj abia acum să scriu despre toate aceste lucruri în speranța că ajută pe cineva care simte la fel și care nu are curajul să ceară ajutor. (…) Este o luptă care se dă cu noi, în noi, dar e bine să avem alături oameni competenți care ne fac lupta mai ușoară”, a transmis Dana Sofronie.
În contextul în care sănătatea mintală rămâne un subiect tabu pentru mulți, confesiunea sa este un pas important spre normalizarea discuțiilor despre depresie și anxietate. Sportul de performanță, oricât de spectaculos, poate avea și consecințe pe termen lung asupra sănătății psihice, mai ales atunci când nu există sprijin emoțional și profesional constant.
În prezent, Dana Sofronie duce o viață liniștită, departe de camerele de filmat. A preferat anonimatul, dar rămâne activă în mediul online, unde transmite mesaje de încurajare și speranță. Își găsește echilibrul prin sprijinul celor apropiați și prin ajutor de specialitate. A înțeles că vindecarea este un drum lung, dar nu imposibil.
