Redactia
Puțini sunt cei care își aduc aminte de legătura dintre Nicolae Ceaușescu și Corneliu Vadim Tudor. Fostul lider dictator a României Comuniste chiar îl iubea pe cel care după Revoluția din ’89 și-a schimbat profesia de scriitor pentru cea de politician, punând bazele Partidului România Mare.
Pe Corneliu Vadim Tudor, mulți români și-l aduc aminte mai ales pentru reacțiile acide din calitatea sa de om politic. Puțini și-l amintesc ca pe Vadim și poet, așa cum era renumit mai ales înainte de Revoluția din ‘89.
De ce îl iubea Nicolae Ceaușescu pe Corneliu Vadim Tudor
În Epoca de Aur, numele lui Corneliu Vadim Tudor devenise extrem de cunoscut pentru toată lumea. Și toată această notorietate se trăgea din admirația pe care le-o purta lui Nicolae și Elenei Ceaușescu.
Corneliu Vadim Tudor a publicat, ani la rând, poeme elogioase la adresa lui Nicolae şi Elenei Ceauşescu în revista „Săptămâna”. Tânărul poet de atunci îi numea pe cei doi soți „marele conducător” şi „fiica prea iubită a poporului român”.
„Să trăiască Ceauşescu, care ne-a redat mândria de-a sărbători unirea şi de-a ne numi români!”, este doar un mic exemplu al admirației purtate Ceaușeștilor și exprimată prin cuvinte bine alese de Corneliu Vadim Tudor.
De asemenea, Corneliu Vadim Tudor era un apărător virulent al cuplului Ceaușescu. Devenise celebrul pentru “luptele” duse cu toți cei care se împotriveau regimului sau plecau din ţară.
Vadim Tudor, „poet de casă”
Corneliu Vadim Tudor era dintre acei poeți care au promovat intens omagiul pentru cuplul Ceaușescu, în momentul în care cultul personalității a luat amploare în România.
Vadim Tudor a fost printre cei care s-au făcut remarcați cu versurile lor menite să scoată în evidență așa-zisele calități ale conducătorilor Nicolae și Elena Ceaușescu.
Destul de repede, jurnalistul de la revista „Săptămâna” a lui Eugen Barbu, Vadim Tudor s-a remarcat ca un „poet de casă” al cuplului Ceaușescu.
Titulatura avea să-i aducă peste ani de zile o pată mare pentru cariera sa politică de după ’89.
În decembrie 2006, fostul președinte Traian Băsescu a condamnat regimul drept ilegitim și criminal, în cadrul unei ședințe în parlamentul român, moment în care a fost prezentat raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România – Comisia Tismăneanu. În acel document, Corneliu Vadim Tudor a fost trecut, alături de regretatul Adrian Păunescu, în categoria „barzilor oficiali” ai Elenei și ai lui Nicolae Ceaușescu.
Poeziile lui Vadim pentru soții Ceaușescu
Una dintre cele mai recunoscute poezii prin care poetul Corneliu Vadim Tudor și-a dorit să-l omagieze pe Nicolae Ceaușescu a fost „Poem de închinare”:
„Avem un bărbat între noi şi lumină/ ne luăm din luminile ochilor săi/ e blând că amurgul sfinţind Bucovina/ şi aprig că Oltul vuind printre văi/ pământul acesta l-a dat, într-o iarnă/ aşa cum dă iarbă dintâi, prevestind/ schimbarea la faţă a firii şi-a vechei/ suflări româneşti cu peceţi de argint./ Şi multe zăpezi l-au albit pe la tâmple/ şi-atâtea adânci nedreptăţi l-au durut/ tăind pentru noi părţii largi către viaţă/ el steagul de foc tot mai sus l-a ţinut/ astfel şi-a urmat Ceauşescu destinul/ cu-o dragoste vie de oameni în piept/ astfel nu mai miră pe nimeni că astăzi/ e falnic stejar şi cârmaci înţelept”.
Cum am mai amintit, Corneliu Vadim Tudor a scris poezii și pentru Elena Ceaușescu. Una dintre ele a fost „Odă Elenei Ceaușescu” .
„Este fiica prea iubită/A acestui brav popor /De luceferi străjuită/ Și de steagul Tricolor /E Elena Ceauşescu/ Suflet nobil și vibrant/ Mama bună, om politic /Și prestigios savant. /Înțeleaptă-i este fapta /Năzuind spre viitor, /Tot cu cinste sta în dreapta /Marelui conducător”, a încheiat Vadim Tudor.
Vadim Tudor, omagiu pentru Ceaușescu și după ‘89
Corneliu Vadim Tudor a fost un susținător al cuplului Ceaușescu și mult după ’89. În plină eră a tehnologiei, cel care era acum o figură a politicii române, a postat pe rețelele de socializare un mesaj prin care aducea din nou laude liderului comunist.
„Cei care din incultură şi răutate, mă acuză că am scris despre Ceauşescu, se fac că uită un lucru esenţial: am scris despre acel om pentru că s-a luptat din răsputeri cu ruşii, pentru că a demascat crimele staliniste şi i-a repus în drepturi pe foştii deţinuţi politici (chiar aceia care mă atacă acum). În fine, pentru că, aşa limitat cum era el, a avut ambiţia ţărănească să dureze ceva în urma lui, să spulbere ruinele, să construiască, şi uite ce bun e Metroul acum, şi uite ce frumoasă e Casa Republicii cînd soarele zilei sau reflectoarele nopţii tremură în fîntînile arteziene ale acelei singure artere de promenadă a Bucureştilor noştri turciţi.
La ora la care eu îl elogiam pe acel om – începutul anilor ’80 – el era plimbat prin Londra, cu caleaşca aurită, de Regina Angliei. Era curtat şi lăudat de mai mulţi preşedinţi ai Americii, de regele Spaniei, de alte capete încoronate. Rostea discursuri de la înalta tribună a Organizaţiei Naţiunilor Unite”, a scris Vadim pe Facebook, cu ceva ani înainte de a se stinge, la mijlocul lui septembrie 2015.
