Cristina Cohuț
În fiecare an, în preajma sărbătorilor de iarnă, în multe colțuri ale țării, colindătorii mascați își fac apariția, aducând cu ei o tradiție străveche, ce datează din perioada precreștină. Aceasta este o practică sacră, purtătoare de semnificații adânci, menită să alunge spiritele rele care, potrivit credinței populare, se adună pe Pământ la sfârșit de an.
Tradiția colindătorilor mascați este vie în anumite regiuni din România, mai ales în Bucovina, unde meșteșugarii încă mai confecționează măștile tradiționale din piele, lemn și diverse materiale naturale. Acestea sunt purtate de către colindători în cadrul ritualurilor de sfârșit de an, atunci când spiritele rele sunt considerate că se adună pentru a aduce nenorociri. Rolul principal al măștilor, așa cum spun localnicii, este acela de a alunga aceste spirite malefice. Conform unei vechi credințe populare, „la final de an duhurile se adună pe Pământ, iar rolul mascaților e tocmai acela de a le alunga”.
Un aspect esențial al acestei tradiții este faptul că mascații trebuie să fie „mai urâți decât spiritele”. Astfel, măștile folosite în aceste obiceiuri sunt extrem de detaliate, unele având caracteristici înfricoșătoare, precum coarne sau dantură mare. Acestea sunt realizate cu un scop precis: de a-l speria pe cel care le întâlnește și de a-l face să creadă că, prin urâțenia lor, acești colindători sunt capabili să alunge orice spirit rău din apropiere.
Măștile, o tradiție veche din perioada precreștină
Ovidiu Focșa, etnograf la Complexul Muzeal Moldova Iași, explică rolul acestor măști în tradițiile regiunii: „În spatele jocurilor cu măști, fie că e vorba de măști animaliere sau de măști umane, vedem vechi rituri de fertilitate, vedem elemente ale cultului agrar”.
Aceste măști fac parte din tradițiile străvechi, care aveau scopul de a asigura protecția comunității de forțele malefice și de a celebra fertilitatea pământului.
De-a lungul timpului, aceste măști au evoluat și s-au diversificat, iar astăzi sunt disponibile în diverse forme, de la cele mai simple și mici, până la cele mai complexe și costisitoare. Măștile moderne pot ajunge să coste între 100 și 450 de lei, în funcție de complexitatea lor. Cele mai detaliate și mari, care includ coarne și alte elemente caracteristice, sunt cele mai apreciate și mai scumpe, notează observatornews.ro.
În prezent, majoritatea celor care achiziționează astfel de măști o fac pentru scopuri decorative. Cu toate acestea, în unele zone ale țării, tradiția este încă păstrată cu sfințenie.
Meșteșugarii duc mai departe tradiția
În Bucovina, meșteșugarii locali sunt cei care păstrează și duc mai departe această tradiție a măștilor.
Vasile Neamțu, unul dintre aceștia, folosește în realizarea măștilor materiale tradiționale, inclusiv coarne de la animale, dar și diverse obiecte menite să producă zgomote puternice, pentru a alunga spiritele.
„Eu am băut apă din astea. Mă duceam cu bunicul la marcat, la pădure şi mă trimitea să aduc apă”, povestește Vasile Neamțu.
De asemenea, Liviu Săhlean, un alt meșteșugar din Suceava, continuă să practice această tradiție, păstrând obiceiuri vechi din zona sa.
„La noi era un obicei de Bobotează. Se mascau, dar nu neapărat cu măștile astea, şi umblau din casă în casă până reuşea să îi recunoască gazda”, spune Liviu Săhlean despre tradițiile din zona Suceava.
Aceste obiceiuri erau însoțite adesea de glume și distracție, iar mascații erau adesea oameni cu mult haz și inventivi. În unele locuri, se făceau pariuri pentru a ghici cine se află sub mască.
Lovirea și arderea măștilor
După încheierea perioadei uratului, conform tradiției, măștile trebuie să fie lovite cu bâtele și arse. Acest gest simboliza sfârșitul unui ciclu și eliminarea spiritelor rele din viața comunității.
Este un ritual de purificare, menținut de-a lungul generațiilor, care încheie un an și pregătește terenul pentru unul nou, în care forțele malefice să nu mai aibă putere.
Astfel, tradiția colindătorilor mascați din România nu este doar un obicei festiv, ci și o practică ritualică profund simbolică, ce leagă oamenii de credințele străvechi și de spiritualitatea regiunii lor. Deși în prezent este mai puțin întâlnită, această tradiție rămâne un simbol al unei culturi care încă păstrează legătura cu trecutul său mistico-religios.
