Localnicii din Boz se apără cu cruci la hotar. Fenomene inexplicabile povestite de săteni

Hunedoara ocupă un loc fruntaș între județe la suprafața de păduri, având o suprafață forestieră de peste 300.000 de hectare, iar câteva dintre ele oferă vizitatorilor peisaje și povești neobișnuite.

Satul Boz din comuna Brănișca, în apropiere de Deva este un loc li­niștit în aparență, cu oameni harnici și gospodării frumoase.

Dacă nu auzi poveștile care se spun, ai fi tentat să crezi că este o localitate plină de verdeață, la țară, unde oricine și-ar dori să trăiască.

Cu toate acestea, localnicii din satul Boz, de pe Valea Mureșului susțin că pădurea care înconjoară locurile este bântuită și că locul ascunde, însă, povești și legende de coșmar.

Acolo s-au petrecut fenomene inexplicabile, de la sinucideri, la apariții de coșmar, iar cei care se aventurează prin desișul acelei păduri, pe timp de noapte, pot auzi strigăte și voci înfricoșătoare.

Ca să se apere de duhuri și de bles­te­mele pădurii, oamenii au tot ridicat, în ultimele decenii, cruci de hotar, troițe sau rugi, cum se numesc în zonă.

Poveștile terifiante ale sătenilor din Boz

Nea Miron știe și istoria pădurii.

În pădure, ce să fie!? Acolo, o fost odată loc arabil, s-o lucrat, s-o săpat, o fost și o pădure de-a lu’ Baronu, după aia s-or plantat gorunii de să văd azi. Ruga îi făcută de Țîcu Andronic, omu’ o fost sătean din Boz și era cântăreț la biserică. Era un om de viață și o fost și primar câțiva ani.

Alt sătean a povestit:

Chiar tata meu… Era Prislopu’ acilea și făcea metăre, cu fierăstrăiele, cum era atunci ‘năinte și vindeau prin zonă. Tata s-o ajuns și el într-o noapte pe aci. O fost cu caru’ și mi-o povestit că, acolo-n dâmb, când o ajuns, o-nceput să cânte muzica. Era pe la unu noaptea. El o fost om curajos la viața lui și venea ‘naintea animalelor. Cum o vinit el tăt ‘năinte și muzica după el! O vinit până-n margine, până unde o intrat cătră Boz, cătră casă-ncoace! El nu s-o spăriet, că era om curajos, da’ o venit acasă și ne-o povestit – „Iote, mă, ce-am păţât!” Ăilalți din sat să temeau, dar io! Generația asta mai nouă nu prea mai aude și vede spirite.

Se pare că troițele au avut efect și lucrurile s-au mai așezat

Se fac mereu slujbe la toate rugile din satul respectiv.

Oamenii spun că după ce s-a ridicat crucea din Prislop, preotul face mereu slujbă de Rusalii acolo.

Slujește la crucile din toată zona satului și odată cu asta, parcă nu s-a mai auzit despre fenomene inexplicabile.

Localnicii nu vor să se desființeze crucile pentru că se simt apărați împotriva duhurilor rele.

Da’ noi nu vrem să se desființeze crucile de-acolo, că-i un apărător de duhuri.

Muzeograful Daniel Iancu a adunat de-a lungul anilor mai multe informații despre satele hunedorene.

Se pare că sătenii obișnuiau să așeze două tipuri de cruci și anume pe cele de hotar, pe care nu scria nimic și care acum sunt un fel de borne și celelalte cruci, numite “rugi”, ridicate la răspântie de drumuri sau la izvoare:

Am întâlnit și eu cruci pe care scria “ridicat împotriva…” ori “să te apere…”. Asemenea cruci erau așezate de săteni în anumite locuri ca să îi apere de duhuri rele, dar aveau pe ele anumite semne, așa că puteau fi folosite și ca punct de reper, mai ales noaptea sau în timpul iernii, ca să-și dea seama omul unde este și să nu se învârtă în cerc.

Acum, la câțiva metri de pădurea de groază, se construiește autostrada Lugoj-Deva.

Te pune pe gânduri faptul că tot în zona aceasta, constructorii tronsonului au dat peste un cimitir, astfel că a fost nevoie de mutarea osemintelor.

Oamenii din Boz spun că ei sunt apărați de spiritele malefice acum.

Nu însă și cei care vor circula pe autostrada Deva-Lugoj și vor trece la câțiva metri distanță de pădurea blestemată.