Mirela Loșniță
M-am căsătorit cu o mamă singură cu două fiice. Când Jeff s-a căsătorit cu Claire, o mamă singură cu două fiice adorabile, viața lui a căpătat rapid un aer de perfecțiune. Casa lor, plină de mirosul de lumânări parfumate și ecouri de râsete copilărești, părea locul ideal pentru un nou început. În fiecare colț al locuinței se simțea prezența unei vieți pline de iubire și speranță. Dar există un loc care părea să împreăștie o umbră: pivnița.
Ușa pivniței, de aceeași culoare ca pereții, era perfect integrată în decor. Cu toate acestea, privirile fugare ale fetelor, Emma și Lily, și șoaptele lor atunci când credeau că nu sunt observate, trezeau neliniștea lui Jeff. De fiecare dată când se apropia de acea ușă, simțea fiori reci pe spate.
M-am căsătorit cu o mamă singură cu două fiice
Într-o seară obișnuită, când Claire pregătea cina preferată a fetelor — macaroane cu brânză — Emma, cu seriozitatea caracteristică vârstei sale de opt ani, i-a pus lui Jeff o întrebare neașteptată:
„Te-ai întrebat vreodată ce e în pivniță?”
Jeff a zâmbit stângaci și a încercat să glumească, dar în adâncul sufletului s-a simțit tulburat. Râsul slab al lui Emma, urmat de chicotele lui Lily, i-au amplificat neliniștea.
Câteva zile mai târziu, Lily, în timp ce colora la masă, a desenat un tablou de familie. Alături de stick-uri reprezentând familia — Emma, Lily, Claire și Jeff — mai exista o figură, desenată într-un pătrat gri.
„Cine este acesta?” a întrebat Jeff.
„E tati. În pivniță.” a răspuns Lily cu seninătate.
Inima lui Jeff a încetat pentru o clipă să bată normal. Deși Claire vorbise vag despre tatăl fetelor, spunând că este „gone” (plecat), Jeff începuse să simtă că adevărul era mult mai complicat.
O seară de duminică, cu un pahar de vin în mână, Jeff a decis să aducă vorba despre pivniță. Claire a încremenit, iar privirea i s-a încetosat.
„Basementul? E doar un loc vechi, umed. Nimic important.”
Dar ochii ei trădau altceva. Un secret adânc.
Câteva zile mai târziu, Emma i-a spus cu seriozitate:
„Vrei să-l vizitezi pe tati?”
Jeff a îngrămit. Lily, cu iepurașul ei de pluș în brațe, a adăugat:
„Mami îles păstrează pe tati în pivniță.”
Deși fiecare instinct al său îi spunea să refuze, Jeff a urmat fetițele pe scările reci și scârțiitoare. Mirosul de mucegai înțepa nările, iar atmosfera devenea tot mai apăsătoare.
Într-un colț întražat slab, pe o masă mică, zăcea o urnă simplă, înconjurată de desene și jucării.
„Uite, tati!” a zâmbit Emma.
Lily a mângâiat urnă cu blândețe, ca pe un animal de companie.
„Vizităm pe tati ca să nu se simtă singur.”
Inima lui Jeff s-a frânt. Le-a strâns pe amândouă în brațe, murmurând:
„Tati e mereu cu voi, în inima voastră.”
Când Claire a revenit de la serviciu, Jeff i-a povestit totul. Femeia s-a prăbușit plângând scrie thecelebritist.com
„Am crezut că dacă îles ascund urna, le va fi mai ușor să meargă înainte. Nu am realizat că pentru ele el încă trăiește aici…”
A doua zi, împreună, au mutat urna în sufragerie. Au amenajat un colț special, înconjurat de fotografii și desene.
„Tati nu este în această urnă,” a spus Claire fetelor, într-o seară lângă lumânări aprinse. „Este în iubirea noastră, în amintirile noastre.”
Emma a aprobat grav, iar Lily a zâmbit timid, în timp ce- și strângea mai tare iepurașul.
De atunci, în fiecare duminică seară, împărtășeau amintiri despre tatăl fetelor. Claire povestea despre dansurile lui în bucătărie, despre râsul lui molipsitor și despre dragostea lui pentru muzică.
Privindu-le, Jeff a înțeles. Nu trebuia să îloce pe tatăl lor. Rolul său era să adauge iubirii care îi înconjura deja. Astfel, într-un colț luminos de sufragerie, o familie a învățat să împace durerea cu iubirea, iar Jeff a găsit ceva ce nu credea că va avea vreodată: un loc unde chiar aparține.
