Roxana
Săptămâna Luminată, care începe în ziua Sfintelor Paști și se încheie în Duminica Tomii, este una dintre cele mai importante perioade din calendarul creștin-ortodox. Această săptămână este considerată o vreme de har și de bucurie desăvârșită, în care ușile Împărăției Cerurilor sunt larg deschise pentru toți credincioșii. Moartea în această perioadă este privită în tradiția Bisericii ca un semn de mare binecuvântare, iar sufletele celor adormiți sunt întâmpinate cu o milă specială din partea lui Dumnezeu.
În acest articol vom explora ce spune credința populară, ce mărturisește tradiția ortodoxă și cum este privită trecerea în veșnicie în timpul Săptămânii Luminate.
Săptămâna Luminată și importanța sa spirituală
Săptămâna Luminată este perioada care succede Învierea Domnului, simbolizând biruința vieții asupra morții și a luminii asupra întunericului. Încă din primele secole creștine, această săptămână a fost marcată de slujbe pline de bucurie și de o atmosferă de sărbătoare continuă în Biserică.
Toate slujbele din această perioadă sunt săvârșite cu Ușile Împărătești ale Altarului larg deschise, simbol al porților Raiului deschise pentru mântuirea oamenilor. Cântările din biserici sunt pline de lumină, iar credincioșii sunt îndemnați să trăiască în bucuria Învierii, fără a se lăsa copleșiți de grijile lumești.
În această săptămână, canonul bisericesc interzice săvârșirea înmormântărilor în tristețe. Chiar și la slujba înmormântării, cântările sunt păstrate în ton pascal, cu accent pe nădejdea învierii și a vieții veșnice. Astfel, moartea în Săptămâna Luminată nu este privită ca o tragedie, ci ca o trecere plină de lumină spre Hristos cel Înviat.
Ce spun Sfinții Părinți despre moartea în Săptămâna Luminată
Potrivit tradiției ortodoxe și învățăturilor Sfinților Părinți, cei care trec la cele veșnice în Săptămâna Luminată se bucură de o binecuvântare specială. Se crede că acești oameni primesc iertarea păcatelor și sunt primiți cu mai multă ușurință în Împărăția lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Gură de Aur și alți părinți ai Bisericii au lăsat mărturii despre cât de mare este harul lui Dumnezeu în aceste zile sfinte. Ei spun că Învierea Domnului a deschis nu doar porțile Raiului, ci și calea mântuirii pentru cei care, cu credință, părăsesc această lume în aceste zile.
Conform acestei tradiții, sufletele celor adormiți în Săptămâna Luminată sunt învăluite în lumina Învierii și nu trec prin suferințele grele ale vămilor văzduhului, ci sunt întâmpinate de îngeri cu bucurie.
Se mai spune că pentru acești oameni, Judecata Particulară este mai blândă, deoarece Învierea aduce cu sine îndurare și dragoste nemăsurată din partea lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate.
Credința populară despre cei care mor în Săptămâna Luminată
În popor, există multe credințe legate de moartea în Săptămâna Luminată. Tradiția spune că aceia care mor în aceste zile nu mai trec prin chinurile morții, ci adorm liniștiți, ca într-un somn dulce.
O superstiție larg răspândită afirmă că cei care trec la Domnul în Săptămâna Luminată intră direct în Rai, fără să mai aibă nevoie de rugăciuni suplimentare sau pomeni pentru iertarea păcatelor.
În multe sate românești, bătrânii povestesc că a muri în această perioadă este un semn că sufletul a fost curat și pregătit pentru întâlnirea cu Dumnezeu. De aceea, familiile celor adormiți în Săptămâna Luminată, deși întristate, simt și o mângâiere adâncă, considerând că cei plecați au primit un mare dar de la Dumnezeu.
De asemenea, se spune că în aceste zile sufletele nu sunt oprite la vamile văzduhului de diavoli, pentru că puterea Învierii le apără și le conduce direct către lumină.
Rânduiala înmormântării în Săptămâna Luminată
În Săptămâna Luminată, rânduiala înmormântării este diferită față de cea obișnuită. Dacă în alte perioade ale anului la înmormântare se cântă „Veșnica pomenire” și alte cântări de întristare, în această săptămână, cântările sunt de bucurie, specific pascale.
În loc de „Veșnica pomenire”, la sfârșitul slujbei de înmormântare se cântă „Hristos a Înviat”, mărturisindu-se astfel credința că sufletul adormitului merge către viață veșnică și fericire alături de Hristos.
De asemenea, clerul și credincioșii poartă haine de culoare deschisă sau albă, simbolizând lumina și speranța Învierii, și nu negrul asociat cu doliul.
Se oficiază Sfânta Liturghie pascală înaintea înmormântării, aducându-se mulțumire lui Dumnezeu pentru darul vieții și pentru speranța învierii de obște.
Această atmosferă diferită subliniază faptul că, în Săptămâna Luminată, moartea nu mai are aceeași greutate întunecată, ci devine o trecere spre lumina cea neînserată.
Sensul profund al morții în lumina Învierii
Învierea lui Hristos schimbă radical sensul morții pentru toți creștinii. Dacă în Vechiul Testament moartea era percepută ca o despărțire definitivă de Dumnezeu, după Înviere, ea devine o trecere către comuniunea veșnică cu Creatorul.
Moartea în Săptămâna Luminată este, astfel, o manifestare vizibilă a biruinței lui Hristos asupra păcatului și a morții. Sufletele celor care mor în aceste zile sunt învăluite de această victorie și se bucură de roadele Învierii.
Această viziune schimbă profund atitudinea credinciosului față de moarte: nu mai este trăită ca o tragedie absolută, ci ca o naștere în viața adevărată, în lumina nesfârșită a lui Dumnezeu.
Pentru Biserică, fiecare suflet adormit în această perioadă este o mărturie vie a puterii mântuitoare a lui Hristos și un îndemn pentru toți cei rămași să trăiască în credință și nădejde.
