Nicolescu Daniela
Postul Crăciunului a început pentru mulți credincioși, iar Părintele Nicolae Dima explică ce înseamnă un post ținut corect, nu doar prin abținerea de la alimente, ci și prin disciplină, bunătate și rugăciune. El arată care sunt regulile esențiale pentru ca postul să fie cu adevărat folositor sufletului și cum ar trebui abordată această perioadă de pregătire spirituală.
Postul, un exercițiu al voinței și al curățirii sufletești
Pentru mulți oameni, postul se rezumă la restricțiile alimentare, însă Părintele Nicolae Dima subliniază că acesta are un sens mult mai profund. Preotul de la Biserica „Sf. Nicolae – Dintr-o Zi”, din București, descrie postul ca pe un antrenament al voinței, un proces care întărește disciplina interioară și pregătește credinciosul pentru întâmpinarea Nașterii Domnului.
„Postirea ne disciplinează. Ne întărește voința. Am putea să facem atât de multe lucruri dacă am avea voință. Știți cum încep toate prin antrenare a voinței, se exersează, se antrenează, nu te naști. Voința este ca un mușchi, ca o capacitate care poate să crească în forță. Dacă nu ai destulă voință înseamnă că nu ai antrenat-o destul și postul este un bun început pentru asta.”
În această viziune, postul nu este doar un efort alimentar, ci un proces de transformare interioară, care începe cu voința și se continuă prin fapte bune, rugăciune și apropierea de Dumnezeu.
Cât trebuie să dureze postul: „O perioadă compactă de șase săptămâni”
Există credincioși care aleg să țină post doar în prima sau ultima săptămână, însă părintele atrage atenția asupra unei percepții greșite. Postul Crăciunului are un ritm propriu și trebuie respectat în totalitatea lui pentru a avea efectele dorite asupra sufletului.
„Postul nu ține o săptămână la început și una la final. Este o perioadă compactă de șase săptămâni. Trebuie să vedem această perioadă ca pe un cantonament, (…). Îl ținem atât cât ține el, nu mâncăm decât ceea ce trebuie și facem ceea ce trebuie”, a precizat duhovnicul.
Această comparație cu un „cantonament” evidențiază ideea de pregătire continuă, în care efortul spiritual este constant și planificat, nu fragmentat după preferințele fiecăruia.
Presiunea din timpul postului: cum evităm greșelile frecvente
Un alt aspect asupra căruia părintele atrage atenția este percepția unui post greoi, apăsător, care pune presiune pe credincioși. Mulți oameni văd postul ca pe o obligație dificilă, însă această viziune este greșită și poate afecta sensul profund al perioadei.
„Nu este o perioadă în care trebuie să ne simțim presați, puși la forjă. În niciun caz nu trebuie să fim terorizați că trebuie să postim. Postim la măsura noastră. Postul este un dar pe care i-L facem lui Dumnezeu”, a menționat acesta.
Părintele încurajează credincioșii să privească postul cu liniște, cu măsură și cu bucurie, nu ca pe o corvoadă. Postul este, în esență, un act de dăruire și de autocunoaștere, un drum personal pe care fiecare îl parcurge în ritmul său.
Spovedania și împărtășania, pași esențiali ai Postului Crăciunului
Pe lângă abstinența alimentară, postul include două momente esențiale: spovedania și împărtășania. Aceste Taine curăță sufletul și îl pregătesc pentru primirea harului, iar părintele îndeamnă credincioșii să le primească ori de câte ori au binecuvântarea duhovnicului.
„Măcar o dată, (…). Ideal ar fi să ne împărtășim în fiecare duminică, la începutul și sfârșitul postului”, recomandă Părintele Nicolae Dima.
Spovedania este considerată începutul curățirii, iar împărtășania — confirmarea apropierii de Dumnezeu. Pentru credincioși, acestea sunt etape naturale în drumul spre Crăciun, menite să completeze efortul de înnoire personală.
Cele două reguli de aur: rugăciunea și bunătatea
Postul nu este complet fără cele două componente esențiale ale vieții creștine: rugăciunea și bunătatea. Părintele Nicolae Dima subliniază că acestea trebuie să fie trăite zilnic, conștient, nu sporadic sau superficial.
„Să fim oameni ai bunătății tot timpul!”, a punctat acesta.
Planificarea rugăciunilor, gesturile de generozitate și faptele bune dau sens postului și îl transformă într-un prilej de luminare sufletească. Aceste două reguli sunt, de fapt, fundamentul întregului efort spiritual și cea mai sigură cale spre un Crăciun trăit cu adevărat.
