În dimineața Moșilor de Iarnă – sâmbăta dinaintea începerii Postului Paștelui – în toate bisericile ortodoxe se săvârșește Sfânta Liturghie, urmată de slujbe speciale de pomenire a celor adormiți.
14 februarie 2026 – Sâmbăta Morților (Moșii de Iarnă)
La data de 14 februarie 2026, Biserica Ortodoxă Română prăznuiește Sâmbăta Morților, cunoscută în tradiția populară drept „Moșii de Iarnă”. Această zi marchează începutul unei perioade de șapte sâmbete dedicate pomenirii celor trecuți la cele veșnice, care se încheie înainte de Săptămâna Patimilor, la Sâmbăta lui Lazăr.
Moșii de Iarnă reprezintă una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox dedicate celor adormiți. Credincioșii participă la slujbe, depun pomelnice și oferă daruri de pomană, într-un gest de iubire, recunoștință și rugăciune pentru sufletele celor plecați dintre noi.
Semnificația pomenii
Pomana ocupă un loc central în această zi. Prin rugăciune și milostenie, cei vii își exprimă credința că faptele bune săvârșite în numele celor adormiți aduc alinare și odihnă sufletelor lor.
Dincolo de dimensiunea religioasă, pomenirea devine un act profund de legătură între generații – o reafirmare a comuniunii dintre lumea celor vii și cea a celor adormiți, păstrată prin memorie, solidaritate și credință.
Ce se duce la biserică de Moșii de Iarnă
În ziua de 14 februarie, credincioșii aduc la biserică coșuri cu alimente și obiecte ce urmează să fie binecuvântate în cadrul slujbei. Deși obiceiurile pot varia de la o regiune la alta, există elemente comune la nivel național.
În mod tradițional, coșul de pomană conține: colivă (simbol al învierii și al vieții veșnice); o sticlă cu vin; o prescură (pâine pregătită în casă, adesea în formă de cruce); o lumânare; pomelnicul cu numele celor pomeniți.
Aceste daruri sunt oferite ca semn al pomenirii și al rugăciunii pentru cei trecuți la cele sfinte.
Pachetele de pomană oferite comunității
Pe lângă coșurile aduse la biserică, mulți credincioși pregătesc pachete pentru a fi împărțite persoanelor nevoiașe sau membrilor comunității.
De regulă, pachetele se pregătesc în număr impar – cinci, șapte sau nouă – și pot conține:
- mere (simbol ce amintește de mărul lui Adam);
- covrigi (asociați simbolic cu forma universului);
- pâine;
- dulciuri;
- apă sau suc.
În anumite zone, se adaugă preparate tradiționale precum plăcintă cu brânză, orez cu lapte sau sarmale. Uneori este pus și un bănuț, considerat simbol al norocului și al belșugului.
„Sâmbăta Piftiilor” – un obicei tradițional
În mediul rural, Moșii de Iarnă mai sunt cunoscuți și sub denumirea populară de „Sâmbăta Piftiilor”. Preparatul tradițional – piftia – este împărțit ca aliment simbolic pentru sufletele celor adormiți. Deși este servită rece, în tradiția românească piftia are o semnificație aparte și este asociată cu pomenirea strămoșilor.
De ce se oferă pomana în vase noi
Un aspect esențial al tradiției este ca alimentele să fie oferite în vase noi, curate și nefolosite. Gestul simbolizează respectul față de cei pomeniți și grija față de cei care primesc darurile.
Adesea, pachetele includ și tacâmuri – lingură, furculiță, cuțit – precum și un pahar sau o cană, astfel încât darul să poată fi utilizat ulterior. Astfel, pomana capătă atât o dimensiune spirituală, cât și una practică, devenind un act concret de milostenie. Când darurile sunt oferite, se rostesc formulele tradiționale: „Dumnezeu să-l ierte!” – iar răspunsul este „Să fie primit!”.
Ce nu este permis în această zi
În tradiția populară se spune că de Sâmbăta Morților nu se lucrează și nu se spală. Superstițiile afirmă că femeile care încalcă rânduiala zilei ar putea avea parte de necazuri, iar pomana oferită „li se întoarce”. Deși aceste credințe țin mai mult de folclor decât de doctrina religioasă, ele continuă să fie respectate în multe comunități.
Moșii de Iarnă nu sunt doar o zi de ritual, ci un moment de reculegere și comuniune. Prin rugăciune, prin daruri și prin grija față de cei nevoiași, credincioșii reafirmă legătura spirituală dintre generații. Pomana devine astfel mai mult decât un gest material – este o expresie a credinței, a iubirii și a speranței în viața veșnică.






















