Georgescu Dragos
În fiecare an, pe 1 Mai, lumea își amintește de muncitori, de drepturile dobândite prin sânge și proteste, dar și de bucuria unei zile libere legale. În România, Ziua Internațională a Muncii a devenit nu doar o celebrare a istoriei, ci și un prilej de relaxare națională. Puțini mai știu, însă, drama care stă la originea acestei sărbători.
Semnificația zilei de 1 mai. Cum a apărut sărbătoarea în lume și în România
La 1 mai 1886, în Statele Unite, mii de muncitori și-au părăsit posturile și au ieșit în stradă cu o revendicare clară: ziua de muncă de opt ore. Până atunci, angajații lucrau până la 12-14 ore pe zi. Protestele au culminat cu o manifestație uriașă în Chicago, care s-a transformat într-o confruntare sângeroasă. A rămas în istorie ca „Revolta din Piața Haymarket”.
Peste 90.000 de oameni s-au adunat. 40.000 erau în grevă. O bombă a explodat în timpul protestului. Poliția a tras în mulțime. Au murit muncitori, au fost răniți oameni nevinovați. Un act de luptă, dar și de sacrificiu. Din acel moment, 1 Mai avea să capete o greutate istorică ce a trecut granițele Americii.
La Paris, în 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 Mai ca Zi Internațională a Muncitorilor. Scopul era clar: recunoașterea luptei clasei muncitoare și promovarea zilei de muncă de 8 ore. Astfel, 1 Mai 1890 a devenit prima zi recunoscută la nivel internațional în care s-au organizat greve și demonstrații.
În Statele Unite, autoritățile au ales o altă cale. Ca reacție la radicalismul manifestațiilor de 1 Mai, Congresul american a instituit, în 1894, Labor Day, sărbătorit în prima zi de luni din septembrie. O versiune mai „calmă”, mai instituționalizată a zilei muncii, fără rădăcinile revoluționare ale 1 Mai.
România: de la domnia lui Carol I la paradele comuniste
În România, 1 Mai a fost sărbătorit pentru prima oară în 1890, în timpul domniei lui Carol I. Era un eveniment modest, sindical, dar simbolic. În perioada comunistă, însă, sărbătoarea a fost confiscată de regimul propagandistic. 1 Mai însemna uniforme, marșuri, slogane, pancarte cu chipul liderului, ode dedicate clasei muncitoare și îndemnuri la producție maximă.
Oamenii ieșeau în număr mare, dar nu întotdeauna din convingere. În spatele festivismului se ascundea presiunea participării și lipsa de alternative. Era mai mult o zi a controlului decât una a libertății muncitorului.
După 1989, sărbătoarea s-a transformat. A rămas zi liberă legală, dar a pierdut componenta ideologică. A devenit prilej de relaxare, grătare, picnicuri, evadări la mare și munte. Oamenii se bucură de ea fără să mai fie nevoiți să iasă în marș.
1 Mai 2025: o vacanță de patru zile pentru bugetari
În anul 2025, ziua de 1 Mai cade într-o joi. Guvernul României a decis că și ziua de vineri, 2 mai, va fi liberă pentru angajații din sistemul bugetar. Astfel, bugetarii vor avea parte de o mini-vacanță de patru zile, de joi până duminică. Un respiro bine-venit pentru cei din administrație, în special în contextul în care luna mai vine cu un val de activități și examene.
Această zi liberă suplimentară nu se aplică angajaților din sistemul privat, unde fiecare companie are dreptul să decidă dacă oferă sau nu ziua de 2 mai ca liberă. De cele mai multe ori, angajatorii o condiționează de recuperarea ulterioară.
O veste bună și pentru elevi: 2 mai va fi zi liberă și pentru ei. Conform prevederilor contractului colectiv de muncă din învățământ, cadrele didactice beneficiază de această zi liberă, care nu se regăsește în calendarul standard al zilelor nelucrătoare.
Astfel, grădinițele, școlile și liceele vor fi închise vineri, 2 mai. Ziua pierdută va fi recuperată, cel mai probabil, prin prelungirea activităților până în luna iunie. Este o măsură pe care Ministerul Educației o aplică constant în astfel de situații.
O sărbătoare cu două fețe: comemorare și relaxare
1 Mai are astăzi o identitate dublă. Pe de o parte, este comemorarea unei lupte sociale, începută cu sacrificii și sânge. Pe de altă parte, este o zi asociată cu relaxarea, vacanțele, grătarele în aer liber și începutul neoficial al verii.
Puțini mai cunosc adevărata sa istorie. Mulți o tratează ca pe o simplă pauză în calendar. În realitate, 1 Mai este un simbol al puterii colective, al dreptului la echitate și al solidarității între oameni. E o zi care merită nu doar trăită, ci și înțeleasă.
Azi, tinerii merg de 1 Mai la mare. Se organizează festivaluri, concerte, petreceri pe plajă. În stațiunile de pe litoral, sezonul estival se deschide oficial. În paralel, autoritățile asigură prezența forțelor de ordine, iar hotelurile profită de cererea ridicată. Este un altfel de 1 Mai.
Dar în spatele petrecerilor, 1 Mai are o poveste. O poveste despre oameni care și-au pus viețile în pericol pentru ca astăzi să lucrăm doar opt ore. O poveste despre sindicate, revendicări, greve, demnitate. O poveste despre curajul de a cere ceea ce este drept.
În stilul modern de viață, această poveste riscă să se piardă. Dar dacă ne oprim o clipă, într-o zi liberă de 1 Mai, și ne gândim la Chicago, la Paris, la Bucureștiul de acum un secol, poate redăm sensul sărbătorii.
Ziua de 1 Mai nu este un dar din partea autorităților. Este rezultatul unei lupte dure pentru drepturi care azi par firești. Nu e doar o zi liberă. E o zi în care istoria ne amintește că nimic nu se obține ușor, că orice progres vine cu un cost.
În 2025, când vom aprinde grătarele și vom porni la drum pentru câteva zile de vacanță, poate merită să ne amintim de ce avem această zi. Și să o prețuim nu doar pentru pauza oferită, ci pentru lecția pe care o poartă.
Ziua Muncii este, mai presus de toate, o lecție de demnitate.
