Cristina Cohuț
Silvia Radu a murit la vârsta de 89 de ani. Artista a fost una dintre cele mai influente figuri ale artei plastice românești. Sculpturile și picturile sale sunt considerate opere de referință în arta contemporană. Criticul de artă Pavel Șușară a anunțat decesul și i-a adus un omagiu detaliat. Opera Silviei Radu este marcată de simplitate, simbolism și spiritualitate.
O carieră de peste șase decenii în slujba artei plastice
Silvia Radu a activat în arta românească peste șaizeci de ani. A fost recunoscută atât pentru sculptură, cât și pentru pictură. Stilul său este caracterizat prin claritate, expresivitate și forță spirituală. Lucrările sale combină elemente academice cu influențe din arta populară românească. A abordat în mod constant teme religioase și existențiale.
După pierderea soțului, sculptorul Vasile Gorduz, artista a continuat să creeze. Procesul artistic a devenit pentru ea o formă de existență. A continuat să producă lucrări în care expresia spirituală a fost esențială. Figura umană, îngerii și sfinții apar frecvent în lucrările ei. Stilul său pune accent pe transcendență și simplitate vizuală, scrie bzi.ro.
Pavel Șușară a descris opera artistei ca parte a celui de-al treilea clasicism românesc. A inclus-o în generația culturală a anilor ’60. A evidențiat vocația autentică și consecvența stilistică a Silviei Radu. Artista a avut o formație solidă și o cultură vizuală amplă. A îmbinat continuitatea tradiției cu explorarea noilor forme plastice.
O estetică între tradiție și spiritualitate răsăriteană
Silvia Radu a reușit să creeze un limbaj artistic propriu. Lucrările ei reflectă o sinteză între vest și est. A integrat simboluri ale spiritualității ortodoxe în forme moderne. Sculpturile sale nu sunt narative, ci evocă prezența sacrului. Figura Sfântului Gheorghe este un exemplu al acestei abordări.
Criticul Pavel Șușară a declarat că artista a evitat convențiile narative. Nu a urmat nici stilul epic al lui Paciurea, nici abstractizarea lui Brâncuși. A creat un drum propriu în sculptură. Formele simple pe care le utiliza transmiteau o vibrație interioară. Această vibrație exprimă o stare contemplativă și o căutare spirituală autentică.
Opera ei se caracterizează printr-un echilibru între concret și simbolic. Materia este transformată în expresie spirituală. Chipurile și siluetele create de Silvia Radu nu sunt doar reprezentări, ci purtătoare de sens. A reușit să ofere o alternativă coerentă și profundă la tendințele artei contemporane. A demonstrat că simplitatea poate avea o forță expresivă majoră.
Influența iconografiei religioase în lucrările sale
Una dintre caracteristicile definitorii ale operei Silviei Radu este iconografia religioasă. Aceasta nu este folosită decorativ, ci esențial, ca element de structură. Îngerii și sfinții sunt prezentați într-o manieră diafană. Stilul amintește de pictura pe sticlă din satele transilvănene. A transformat simbolurile religioase în forme moderne, fără a le dilua sensul.
Această apropiere de sacrul vizual este constantă în creația artistei. Chiar și atunci când nu utiliza simboluri evidente, spiritualitatea era prezentă. Lucrările sale exprimă ideea de purificare, de tăcere și de lumină interioară. Temele abordate sunt universale: suferința, speranța, credința.
Criticul Pavel Șușară a remarcat că, în cazul Silviei Radu, „respirația blândă a transcendenței este consubstanțială formei”. Această observație surprinde esența demersului său artistic. Nu a fost vorba doar de expresie vizuală, ci de o formă de trăire. Sculptura, în viziunea artistei, devine un act de mărturisire interioară.
O creație artistică alimentată de tăcere și credință
După moartea lui Vasile Gorduz, Silvia Radu a continuat să creeze în tăcere. Nu a renunțat niciodată la procesul artistic. A demonstrat o fidelitate remarcabilă față de chemarea interioară. Arta sa nu a fost niciodată influențată de curente efemere. A preferat să urmeze o linie constantă și autentică.
Lucrările sale au fost adesea comparate cu icoanele. Simplitatea lor formală ascunde o complexitate spirituală. Materialele folosite – piatra, bronzul – sunt transformate în forme care inspiră pace. Publicul a perceput această liniște interioară ca o semnătură distinctivă. Criticii au apreciat consecvența și profunzimea operei sale.
Această abordare a fost rareori întâlnită în arta românească postbelică. Silvia Radu a preferat meditația în locul declarației. Nu a căutat să epateze, ci să transmită. A fost interesată de relația dintre vizibil și invizibil. În acest sens, fiecare lucrare devine un dialog cu cel care o privește.
Un reper pentru arta feminină din România
Silvia Radu a fost una dintre puținele artiste femei care s-au impus în sculptura românească. A reușit să se afirme într-un domeniu tradițional masculin. Nu a folosit niciodată statutul de femeie ca argument estetic. Dar a dovedit, prin calitatea operei sale, că sensibilitatea feminină aduce o perspectivă distinctă.
Arta sa a fost profund legată de experiența umană. Nu a fost abstractă în sensul rupturii de real. A preferat o formă de simbolism legat de viață și credință. Chipurile sale reflectă compasiune, durere, dar și seninătate. A oferit un model de artistă care creează din interior, fără compromisuri.
Prezența sa în expoziții, cataloage și colecții este vastă. Lucrările sale se regăsesc în muzee importante și colecții private. A fost recunoscută atât în România, cât și internațional. A primit numeroase premii și distincții. Dar cel mai important, a fost respectată de colegii ei pentru autenticitate.
Pavel Șușară, în mesajul său, a rezumat influența Silviei Radu: „A găsit o cale între vocație, talent și credință. O cale rară și necesară în vremurile noastre.” Aceste cuvinte reflectă nu doar o apreciere critică, ci o recunoaștere a valorii esențiale a operei ei.
