Loredana Ionescu
Limba română este o adevărată comoară, bogată în cuvinte și nuanțe, dar cu provocările sale specifice în ceea ce privește pronunția. Chiar și vorbitorii nativi întâmpină dificultăți în utilizarea corectă a unor cuvinte uzuale. În continuare, vom explora cele mai frecvent pronunțate greșit cuvinte în limba română, oferindu-vă detalii despre forma corectă a acestora, pentru a putea vorbi cu încredere și precizie.
Top 5 cuvinte uzuale în limba română pronunțate greșit
1. Crenvurst
Acesta este unul dintre cele mai întâlnite cuvinte care provoacă dificultăți în pronunție. Deseori, în vorbirea de zi cu zi, auzim variante precum „crenvuști” sau „cremvuști”, însă forma corectă a pluralului este „crenvurști”.
Origine și etimologie: Cuvântul „crenvurst” provine din limba germană, de la „Krenwürstchen”. Acesta este un cuvânt compus, derivat din „wurstchen” (diminutiv de la „wurst”, care înseamnă „cârnați” sau „mezeluri”) și „Kren”, termen german ce se referă la „hrean”. Astfel, atunci când doriți să comandați acest produs, folosiți varianta „crenvurști” pentru a vă exprima corect.
2. Sendviș sau sandvici
Acest termen a fost adoptat în limba română de la englezescul „sandwich”, cu două variante acceptate: „sendviș” și „sandvici”. Ambele sunt considerate corecte conform Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM).
Curiozitate etimologică: Cuvântul „sandwich” este atribuit lui John Montagu, al 4-lea Conte de Sandwich, un nobil englez care, din dorința de a nu se opri din jocurile de noroc pentru a lua masa, cerea să i se aducă carne între două felii de pâine. Aceasta i-a permis să se hrănească rapid, iar în scurt timp această gustare a căpătat popularitate, devenind „sandwich”. În limba română, „sendviș” a intrat ca o variantă adaptată fonetic, astfel încât oricare dintre cele două forme poate fi folosită fără probleme.
3. Inopinat
Un alt termen frecvent folosit greșit este „inopinat”, care înseamnă „neprevăzut” sau „neașteptat”. Confuzia apare deoarece mulți folosesc forma „inopinant”, o formă incorectă și care nu există în limba română.
Origine și etimologie: Cuvântul „inopinat” derivă din latinescul „inopinatus”, compus din „in-” (ceea ce înseamnă „fără”) și „opinatus” (tradus ca „așteptat” sau „prevăzut”). Este un adjectiv utilizat pentru a descrie evenimente sau situații care apar pe neașteptate.
Pronunțarea și utilizarea corectă a acestui cuvânt nu doar că arată respect pentru limba română, dar oferă și o mai mare claritate în comunicare, evitând eventualele neînțelegeri.
4. Președinție, nu președinție
Un alt cuvânt care poate pune probleme chiar și vorbitorilor nativi este „președinție”. Deseori, auzim forma „președinție”, însă varianta corectă este „președinție”, atunci când ne referim la instituția sau funcția unui președinte.
Origine și sens: Cuvântul „președinție” este derivat de la „președinte” prin adăugarea sufixului „-ie”, sufix ce semnifică instituția sau funcția în cauză. Aceasta este singura formă acceptată în limba română și apare adesea în exprimări formale, fie că este vorba despre funcția președintelui unei țări, fie despre cea a unui organism sau instituții.
Utilizarea greșită a acestui cuvânt în comunicare poate genera confuzie și, mai ales în contexte oficiale, denotă o lipsă de atenție față de normele lingvistice.
5. Mostră, nu monstră
„Mostră” este varianta corectă a acestui cuvânt care denotă un „exemplar” sau un „eșantion”. În vorbirea colocvială, auzim deseori varianta „monstră”, ceea ce poate crea confuzii și asociații eronate.
Origine și etimologie: Cuvântul „mostră” provine din italiană, unde „mostra” înseamnă „exemplar”. Acest termen este folosit atunci când dorim să facem referire la un produs demonstrativ sau la o probă dintr-un produs. Spre deosebire de „monstră”, care este o formă incorectă, „mostră” este varianta corectă, ce indică exact funcția pe care o are produsul prezentat ca probă.
Evită aceste greșeli frecvente
Corectitudinea în pronunțare și utilizarea adecvată a acestor cuvinte nu doar că sporește claritatea în comunicare, dar denotă și respectul față de frumusețea limbii române.
Sursa foto: Arhivă
