Georgescu Dragos
Documentarul Recorder intitulat „Justiție capturată” a declanșat una dintre cele mai tensionate controverse din ultimii ani în interiorul sistemului judiciar românesc. În centrul acestui scandal se află judecătorul Laurențiu Beșu, magistrat care a activat o perioadă la Curtea de Apel București, prin delegare de la Tribunalul Giurgiu, și care a ales să vorbească public despre fapte și mecanisme pe care susține că le-a observat din interiorul instanței. Dezvăluirile sale au generat reacții puternice, acuzații directe, dar și o amplă solidarizare a unor magistrați din întreaga țară.
Ce a putut să spună judecătorul Laurențiu Beșu după ce a fost acuzat de conducerea Curții de Apel București că ar face parte din serviciile secrete. Magistratul a declanșat taifunul în justiție
După apariția documentarului, Curtea de Apel București a reacționat public, contestând veridicitatea afirmațiilor făcute de Laurențiu Beșu și aducând în discuție trecutul său profesional. Mai exact, conducerea instanței a susținut că judecătorul ar fi mințit, invocând faptul că, în trecut, acesta ar fi fost ofițer de informații în cadrul unei structuri cunoscute sub denumirea de „Doi și un sfert”, direcție aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.
În acest context, Laurențiu Beșu a avut o reacție fermă joi, 11 decembrie, respingând acuzațiile și explicând public parcursul său profesional. Magistratul a declarat că discuția despre activitatea sa anterioară reprezintă, în opinia lui, o tentativă clară de discreditare, menită să arunce o umbră de îndoială asupra afirmațiilor făcute în documentarul Recorder.
„Din punctul meu de vedere, toată această discuție despre parcursul meu profesional este doar o încercare de discreditare a persoanei mele, implicit de a induce ideea că ceea ce am spus eu este fals. Tot ce am spus este adevărat și se poate verifica din documentele de la Curtea de Apel București sau din informațiile publice disponibile pe portalul instanțelor”, a afirmat Laurențiu Beșu într-un interviu acordat Euronews.
Judecătorul a subliniat că traseul său profesional nu a fost niciodată secret și că informațiile privind activitatea sa anterioară au fost publice încă de la începutul carierei în magistratură. El a explicat că aceste date au fost afișate inclusiv pe site-ul Judecătoriei Fetești, instanța unde și-a început activitatea de magistrat.
Laurențiu Beșu a detaliat cronologic parcursul său profesional, pentru a elimina orice suspiciune. A explicat că a absolvit liceul militar din Ploiești, după care a urmat cursurile Academiei de Poliție. Între anii 2001 și 2006, a fost ofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Giurgiu. Ulterior, în perioada 2006–2011, a activat ca ofițer în cadrul Serviciului Județean de Informații Giurgiu, structură aflată în subordinea Direcției Generale de Protecție Internă.
„Aceste informații au fost tot timpul publice. Au fost menționate în adeverințele pe care le-am depus la înscrierea la examenul de admitere în magistratură. Anual dau declarații în care arăt că, în perioada 2006–2011, am lucrat la acest serviciu. Evident că, în acest moment, nu mai am nicio legătură cu acest serviciu, deoarece legea privind statutul magistratului spune foarte clar că nu poți fi magistrat și, în același timp, ofițer de informații sau să ai vreo legătură cu un serviciu de informații”, a precizat judecătorul.
Beșu a mai arătat că adeverința depusă la dosarul de admitere în magistratură a fost emisă de DGPI, instituția competentă în acest domeniu, și că nu a existat nicio omisiune sau încercare de ascundere a trecutului său profesional.
În opinia magistratului, readucerea în discuție a activității sale anterioare nu are legătură cu legalitatea sau veridicitatea afirmațiilor făcute în documentarul Recorder, ci reprezintă o strategie de a muta atenția de la subiectul principal. El a subliniat că informațiile prezentate pot fi verificate în mod obiectiv, prin documente oficiale, inclusiv cele care privesc delegarea și încetarea delegării sale la Curtea de Apel București.
Judecătorul a mai amintit că a făcut parte din completul care a judecat Dosarul Revoluției, un dosar de o importanță majoră pentru justiția română. Potrivit lui Beșu, și în acel moment au apărut în presă informații legate de trecutul său profesional, fără ca acestea să fie considerate o problemă sau un impediment.
„Nu știu de ce, atunci când am judecat Dosarul Revoluției, a apărut în presă că am fost la un moment dat în această direcție de informații a Ministerului de Interne și atunci nu a fost nicio problemă. De ce nu s-a sesizat doamna președinte la acel moment?”, a întrebat retoric magistratul.
La ce se așteaptă magistratul
Laurențiu Beșu a declarat, de asemenea, că se așteaptă la represalii ca urmare a dezvăluirilor făcute. El susține că astfel de reacții sunt previzibile și că nu este vorba doar despre cazul său personal, ci despre un mecanism mai larg, care îi afectează pe magistrații ce contestă deciziile conducerii pe căi legale.
„Eu mă aștept la represalii, pentru că știu modalitatea în care se reacționează. Nu e vorba doar de mine. Toți judecătorii care vor îndrăzni, la un moment dat, să conteste deciziile conducerii pe căile legale vor avea de suferit. La un moment dat, s-a constituit un grup de judecători care au formulat o contestație împotriva unei hotărâri de colegiu. Toți acei judecători au suferit represalii”, a afirmat Beșu.
În paralel, președinta Curții de Apel București, Liana Arsenie, a anunțat public că va solicita mai multor instituții, inclusiv Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, să efectueze verificări cu privire la judecătorul Laurențiu Beșu. Anunțul a stârnit controverse, mai ales în condițiile în care magistratul avea doar 11 ani la momentul Revoluției din decembrie 1989, aspect invocat de susținătorii săi drept un argument suplimentar împotriva unor insinuări legate de colaborări cu structuri ale vechilor servicii.
Liana Arsenie a susținut, în cadrul unei conferințe extraordinare de presă, că judecătorul ar fi avut un trecut în „Servicii”, fără a prezenta dovezi concrete în acest sens. Declarațiile sale au fost formulate într-un limbaj dur și au ridicat semne de întrebare în spațiul public.
„Astăzi vedem un judecător cu trecut în Servicii care lansează acuzații grave bazate exclusiv pe percepții, o instituție media care folosește mesajul fără verificări. Apariția acestor atacuri exact când se află pe rol dosare foarte complicate. Contextul obiectiv este de natură să ridice legitime semne de întrebare privind intenția de a crea acest haos controlat. Este oare o coincidență că în acest mecanism este implicat un judecător cu trecut în Servicii?”, a declarat Liana Arsenie.
Președinta Curții de Apel București a mers și mai departe, afirmând că prezentarea documentarului la Televiziunea publică națională ar reprezenta o formă de „atac al politicului instituționalizat” și o instigare publică împotriva ordinii constituționale. Declarațiile au fost percepute de mulți observatori ca fiind extrem de grave, atât prin conținut, cât și prin implicațiile pe care le pot avea asupra libertății de exprimare și a relației dintre justiție și presă.
Scandalul generat de documentarul Recorder și reacțiile ulterioare au dus la o mobilizare fără precedent în rândul magistraților. Sute de judecători și procurori au semnat scrisori publice de solidaritate cu Laurențiu Beșu și cu judecătoarea Raluca Moroșanu, care a confirmat public, în cadrul unei conferințe de presă, veridicitatea afirmațiilor făcute în documentar.
Cazul Laurențiu Beșu a devenit, astfel, mai mult decât o dispută individuală. El a scos la suprafață tensiuni vechi, temeri legate de represalii și o dezbatere amplă despre limitele libertății de exprimare în magistratură, despre transparență și despre modul în care sunt gestionate criticile din interiorul sistemului.
În acest moment, conflictul rămâne deschis, iar evoluțiile ulterioare sunt urmărite cu atenție atât de comunitatea juridică, cât și de opinia publică. Indiferent de concluziile la care vor ajunge eventualele verificări, cazul a produs deja un impact profund asupra percepției publice privind justiția și asupra modului în care sunt tratate vocile critice din interiorul sistemului.
