Cristina Cohuț
Zi de doliu pentru teatrul și filmul românesc. Cristina Deleanu a fost incinerată. Familia, prietenii și colegii au venit să-și ia rămas-bun. Ceremonia de la Crematoriul Vitan Bârzești a fost discretă și încărcată de emoție. Eugen Cristea a rămas puternic în aparență, dar marcat în suflet. Marina Almășan a fost acolo și a scris un mesaj emoționant.
Despărțire dureroasă pentru Eugen Cristea
Cristina Deleanu și-a găsit odihna într-o zi plină de durere pentru cei apropiați. Eugen Cristea, partenerul ei de viață și suflet, a fost prezent, demn, dar sfâșiat de suferință. A salutat pe toată lumea cu o bucurie aparentă, care i-a neliniștit pe cei prezenți. Marina Almășan a povestit cum s-a simțit în acele clipe: „Astăzi, la Crematoriul Vitan Bârzești, Eugen a încercat, fără îndoială, să braveze: ne-a întâmpinat pe toți cu o nedisimulată bucurie, de parcă veniserăm la aniversarea căsătoriei lor, nu la Marea lor Despărțire. Era atât de plin de viață, încât , și eu și Lumi, am avut o strângere de inimă. Cu siguranță și cei din jur, veniți cu morga de rigoare și derutați de atitudinea oarecum relaxată a lui Eugen… Și am înțeles atunci că Eugen bravează. Că se străduiește să se țină tare. Că și-a vopsit “gardul de afară” în culori senine, însă înăuntru… leopardul e rănit, culcat la pământ și nu se știe dacă va rezista…”.
Marina Almășan, mărturie sfâșietoare despre o prietenie de-o viață
Marina Almășan, apropiată a cuplului, a relatat cu sensibilitate experiența despărțirii de Cristina. A rememorat clipele petrecute împreună și legătura profundă pe care o avea cu amândoi.
„Eu așa vreau să mi-o amintesc pe Cristina: veselă, pusă pe șotii, plină de viață. De aceea, poate, nu am avut curajul s-o privesc astăzi, înveșmântată în neclintirea ce-i va fi haină, de aici înainte. Deși Eugen ne-a îndemnat pe toți: ‘- Mergeți la ea, arată foarte bine’… și eu și Luminița ne-am așezat florile undeva, în preajma sicriului și am preferat să rămânem într-o mică depărtare, acolo de unde se ‘ghicea’ doar trupul fragil al Cristinei, lungit în vehicolul ce o va purta către stele.”
O iubire reală, nu prefăcută
Cei care i-au cunoscut pe Cristina și Eugen vorbeau adesea despre legătura lor specială. O iubire discretă, dar trainică. Marina Almășan a descris povestea lor cu emoție sinceră: „Fără îndoială, cumva trebuie să-ți închei prietenia cu cineva care pleacă… Cu un număr par de flori, cu o lacrimă subrumată în colț de ochi, cu ceva amintiri, depănate cu celelalte năluci negre din jur… Dar mai cred că am venit mai mult pentru Eugen. Pentru că Eugen face parte din viața mea de peste 3 decenii, pentru că ‘gândim la fel, simțim la fel’, pentru că el și Cristina mi-au știut toate urcușurile și coborâșurile și pentru că, deși nu am interacționat pe cât de mult mi-aș fi dorit, am fost împreună în atâtea momente importante din viețile noastre. Și sunt tare îngrijorată pentru Eugen, pentru hăul creat deodată în preajma sa. Decenii la rând, văzându-i în diferite ipostaze, mi-am spus mereu în gând: ‘- Ia te uită, povestea asta, cu sufletul-pereche, se pare că nu e chiar o balivernă!’… Tare le-a fost frumoasă iubirea, tare mare potrivirea…”, relatează romaniatv.net.
O dublă despărțire, între scenă și durere
Chiar dacă ceremonia de incinerare a fost una solemnă, viața și-a urmat cursul. Marina Almășan a trebuit să plece la Teatrul Tănase, unde se desfășura un alt eveniment important. Într-un contrast apăsător, artista s-a văzut nevoită să facă „reset” între durere și bucurie: „Nu am rămas până la finele tristului eveniment.
Astăzi, din păcate, Providența l-a alăturat unei alte întâmplări, la pol opus. Acuși plec spre Teatrul Tănase, încercând ca, pe drum, să dau ‘reset’ tristeții și să intru în noua stare. Nu-i ușor, dar e o datorie față de Maria Nagy, care își trăiește evenimentul vieții, și față de ceilalți spectatori de la Tănase.
Însă îmi doresc mult ca Eugen să-și regăsească drumul, să meargă înainte, considerând că o face și pentru Cristina; să-i fie amintirile frumoase plapumă călduroasă în nopțile reci, iar prietenii adevărați – colacul de salvare pentru aceste momente atât de grele… Dumnezeu să-l odihnească pe Omul Bun de care ne-am despărțit și care, deja, la această oră… e un biet pumn de cenușă…”.
Un omagiu tăcut, adus unei cariere de excepție
Cristina Deleanu a fost o actriță cu vocație. A jucat pe cele mai importante scene ale țării, a interpretat roluri complexe, a cântat, a recitat, a transmis emoție pură. A fost soție, prietenă, artistă. În tăcerea rece a crematoriului, oamenii au adus flori, gânduri și lacrimi. Nimeni nu a vorbit tare. Nu s-au auzit discursuri formale.
Doar câteva amintiri spuse în șoaptă, câteva priviri triste, câteva flori așezate în liniște. Dintr-o dată, o viață întreagă se strângea într-un vehicul funerar și se topea în fum. Dar ce rămâne este mai important decât ce dispare. Cristina Deleanu a fost un reper pentru generații întregi de actori și spectatori. Iar despărțirea de ea a fost una demnă, discretă și profundă. Așa cum i-a fost și întreaga viață.
