Georgescu Dragos
În interiorul scenei politice românești, acolo unde tensiunile, negocierile și compromisurile se întrepătrund într-un ritm greu de urmărit pentru cei din afară, una dintre cele mai complicate teme ale ultimilor ani pare să fi ajuns, în sfârșit, la un punct de decizie: eliminarea pensiilor speciale ale magistraților.
Acord pentru pensiile speciale. Ce au decis politicienii din coaliție
Subiect respins, reluat, întârziat, contestat, împins de la un capăt la altul al Parlamentului și readus constant în prim-plan de Comisia Europeană, de opinia publică și de presiunea socială, proiectul pare acum să capete o formă asumată politic.
Potrivit unor surse politice citate de Antena 3 CNN, coaliția de guvernare a ajuns la un acord, după luni bune de discuții interne și negocieri discrete. Varianta convenită prevede un sistem de pensionare radical modificat față de ceea ce exista până acum: pensia magistraților va fi stabilită la un cuantum de 70% din ultimul salariu net, iar perioada de tranziție va fi una lungă, de 15 ani. Această formulă este considerată de liderii coaliției un compromis între presiunea publică pentru eliminarea privilegiilor și necesitatea menținerii unui sistem care să nu genereze un exod masiv al magistraților din sistem.
Conform informațiilor vehiculate, noua lege va stabili clar că magistratul va primi 70% din ultimul salariu net la încheierea activității, fără a depăși această limită, iar restul perioadei profesionale va continua până la atingerea vârstei standard de pensionare, care rămâne de 65 de ani. Această perioadă de 15 ani este, de fapt, una de ajustare graduală a sistemului, menită să evite șocurile interne și posibila destabilizare a instanțelor și parchetelor.
În interiorul coaliției, PSD a anunțat că este de acord cu această variantă, ceea ce, potrivit surselor, a închis practic orice discuție contradictorie. Într-o perioadă în care anumite teme politice creează tensiuni serioase între partenerii de guvernare, subiectul pensiilor speciale a fost tratat cu reținere, echilibru și multă atenție, tocmai din cauza sensibilității lui.
În ultimele luni, presiunea publică a crescut considerabil, iar reacțiile Comisiei Europene au fost ferme: România trebuie să reformeze urgent sistemul pensiilor speciale pentru a putea avansa în dosarul PNRR și pentru a îndeplini obiectivele asumate în fața partenerilor europeni. De altfel, întârzierea acestui proiect risca să blocheze tranșe importante de finanțare. De aceea, acordul politic reprezintă nu doar o decizie internă, ci și o obligație externă.
Din perspectivă procedurală, lucrurile se mișcă rapid. Guvernul urmează să adopte proiectul de lege, după care Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) va trebui să emită un aviz în maximum o săptămână. Chiar dacă avizul nu este obligatoriu pentru adoptarea legii, el cântărește mult în dinamica relației dintre autorități și sistemul judiciar. În trecut, unele modificări legislative au fost respinse categoric de corpul magistraților, generând proteste, luări publice de poziție și tensiuni fără precedent. De data aceasta, guvernul încearcă să evite un conflict deschis.
Pentru magistrați, subiectul este unul complicat. Pe de o parte, există argumentul independenței și al protecției statutului profesional, un element cheie în arhitectura oricărei democrații funcționale. Magistrații susțin de ani de zile că un sistem de pensionare diferit nu este un privilegiu, ci o garanție pentru ca profesia să nu fie influențată, presată sau manipulat. Pe de altă parte, scandalurile repetate legate de pensiile foarte mari, uneori de zeci de mii de lei, au creat o prăpastie între sistemul judiciar și societate. În ochii publicului larg, aceste pensii au devenit simbolul inechităților din statul român.
De aceea, acest acord reprezintă o încercare de recalibrare. Coaliția încearcă să reducă aceste inechități, dar fără a demola complet arhitectura juridică și fără a provoca o plecare masivă a magistraților din sistem. În ultimii ani, sute de procurori și judecători au ieșit la pensie anticipat, tocmai de teama modificării legislației, ceea ce a dus la blocaje în instanțe, întârzieri semnificative în procese și o presiune foarte mare asupra magistraților rămași în activitate.
Noua formulă, cu un prag de 70% și o perioadă lungă de tranziție, este gândită tocmai pentru a limita astfel de efecte. Ea evită dispariția bruscă a unui sistem și permite adaptarea graduală a întregii profesii la condiții noi. În plus, vârsta standard de pensionare de 65 de ani aduce magistrații mai aproape de regulile aplicate celorlalte categorii sociale, fără a elimina complet particularitățile profesiei.
Din punct de vedere politic, subiectul pensiilor speciale a fost folosit ani la rând ca instrument retoric în campanii, în dezbateri televizate sau în discursuri parlamentare. Promisiuni au fost multe, dar implementarea reală a fost întotdeauna amânată din cauza sensibilității juridice, a opoziției interne și a riscurilor administrative. De aceea, momentul actual este important. Pentru prima dată în ultimii ani, coaliția pare dispusă să își asume un calendar clar, cu termene precise.
După adoptarea proiectului de către Guvern, joia viitoare acesta va fi transmis Parlamentului. Acolo, dezbaterile vor fi, cel mai probabil, intense. Unele partide din opoziție vor argumenta fie că legea este insuficient de strictă, fie că este prea dură, fie că riscă să fie contestată la Curtea Constituțională. Este foarte probabil să apară discuții aprinse pe articole, amendamente, propuneri alternative. Totuși, cu un acord ferm în coaliția de guvernare, proiectul are șanse mari să treacă relativ repede, chiar dacă atmosfera va fi una tensionată.
Pentru opinia publică, această reformă este privită diferit în funcție de interes, experiență personală și nivel de încredere în instituțiile statului. O parte a populației consideră că aceste pensii ar trebui eliminate complet, fără perioade de tranziție și fără excepții. Alții cred că magistrații au un statut special și că anumite elemente ale sistemului trebuie păstrate. În realitate, modernizarea sistemului de pensii speciale este un proces de echilibru dificil, în care extremele nu pot fi aplicate fără consecințe.
Pe termen lung, efectele acestei reforme pot influența nu doar bugetul public, ci și structura sistemului judiciar. Dacă legea va reuși să păstreze în sistem profesioniștii cu experiență, să reducă plecările bruște și să stabilizeze resursele umane, ea poate avea un impact pozitiv. Dacă, în schimb, provocările administrative sau atmosfera de neîncredere se vor accentua, s-ar putea ajunge în situația paradoxală în care o reformă menită să repare injustiții să creeze altele noi.
Un alt aspect important este reacția magistraților. Avizul CSM, așteptat într-o săptămână, va oferi primele indicii. Chiar dacă nu are putere de veto, modul în care CSM va formula opiniile va cântări mult în spațiul public. În trecut, astfel de inițiative au fost întâmpinate cu proteste și suspendări temporare ale activității în unele instanțe. De data aceasta, însă, este posibil ca reacțiile să fie mai temperate, tocmai pentru că legea vine cu o perioadă lungă de tranziție și cu un procent care nu rupe complet structura vechiului sistem.
Dincolo de aspectele technice, această reformă este, în esență, un moment de cotitură pentru statul român. Este un semnal că presiunile europene funcționează, că societatea civilă are putere de influență și că, atunci când situația o cere, factorii politici pot ajunge la un acord, chiar și pe un subiect atât de incendiar.
În perioada următoare, vor urma clarificări, dezbateri publice, poate și contestări la CCR. Dar sensul general al reformei este foarte clar: România încearcă să își echilibreze sistemul de pensii, să reducă diferențele majore dintre diverse categorii profesionale și să își recâștige credibilitatea în fața partenerilor europeni.
Proiectul de lege, odată ajuns în Parlament, va avea un traseu accelerat. Coaliția știe că timpul este scurt și că implementarea rapidă este esențială pentru obiectivele asumate. Dacă votul va trece fără probleme, următoarele luni vor fi dedicate pregătirii sistemului pentru aplicarea treptată a noilor reguli, comunicării cu magistrații și ajustării procedurilor interne.
Deocamdată, ceea ce se știe este că acordul există, că PSD susține varianta negocierii și că în săptămânile următoare România va intra într-o nouă etapă a reformei pensiilor speciale, una dintre cele mai controversate și dificile transformări legislative ale ultimului deceniu.
