Cristina Cohuț
Papa Francisc este cunoscut în întreaga lume pentru simplitatea, empatia și apropierea sa de oameni, dar puțini știu cât de importantă a fost mâncarea în viața sa. De la primele amintiri din copilăria petrecută în Argentina până la mesele pontificale deschise celor în nevoie, relația sa cu hrana a fost mereu una profundă, umană și simbolică. Într-un mod aparte, masa a devenit pentru Papa Francisc o expresie a iubirii, solidarității și respectului față de creație.
Pasiunea pentru gătit, moștenire din Piemonte
Papa Francisc, pe numele său de botez Jorge Mario Bergoglio, s-a născut într-o familie de origine italiană, cu rădăcini în regiunea Piemonte. Această moștenire culinară i-a marcat gusturile și i-a trezit curiozitatea față de domeniul bucătăriei, relatează ziare.com.
Încă din adolescență, Bergoglio era atras de arta gătitului. Sora sa mai mică, Maria Elena, își amintește cu zâmbet: „Face niște calamar pane senzaționali. Și îi place foarte mult risotto-ul.”
Nu era doar un simplu hobby. La 16 ani, tânărul Jorge s-a înscris la un program de studii în chimia alimentației. Își dorea să înțeleagă mai bine reacțiile care transformă ingredientele în mâncare gustoasă. Această experiență i-a oferit o perspectivă diferită asupra alimentelor: nu doar ca sursă de hrană, ci și ca rezultat al unei alchimii între om și natură.
Apropierea sa de gusturile italiene și legătura profundă cu mâncarea gătită în casă au fost marcate și de evocarea frecventă a unui simbol al copilăriei sale: biscuiții bunicii. „Ca biscuiții bunicii” – o expresie care, în viziunea Papei, nu desemnează doar un gust, ci o întreagă lume: dragoste, grijă și căldură familială.
Masa, locul sacru al împărtășirii
De-a lungul pontificatului său, Papa Francisc a reamintit în repetate rânduri că masa nu este doar un moment de hrănire a trupului, ci și o oportunitate de apropiere, dialog și solidaritate. „Pentru Francisc, masa este un loc al ascultării și afecțiunii, al atenției, sprijinului și blândeții,” explică jurnalistul Roberto Alborghetti în volumul La masă cu Papa Francisc.
Această viziune s-a concretizat în gesturi simple, dar pline de sens. De fiecare dată când se adresează credincioșilor duminica, Papa își încheie mesajul cu o urare caldă și apropiată: „Bun prânz!”
Aceste cuvinte, aparent banale, sunt de fapt o reafirmare a valorii pe care o acordă momentului mesei – văzut ca spațiu de comuniune și recunoștință.
La reședința sa din Casa Santa Marta, unde a ales să locuiască în locul apartamentului pontifical, Papa a instituit o atmosferă familială la masă. Fără fast, fără etichetă rigidă, ci cu deschidere, simplitate și prezență sinceră. Împărțirea pâinii, pentru el, nu este doar un gest religios, ci și unul social, profund uman.
„Cu mâncarea nu se glumește”
Papa Francisc a fost mereu preocupat de utilizarea responsabilă a resurselor. În acest context, mâncarea a devenit pentru el un simbol al echității și respectului față de creație. „Cu mâncarea nu se glumește,” spunea adesea în discursurile sale, punând accentul pe importanța unei relații conștiente cu ceea ce consumăm.
În timpul meselor de la Casa Santa Marta, Papa a cerut de mai multe ori personalului să nu arunce mâncarea rămasă. Un exemplu cunoscut este cel legat de apa în care a fost preparată cicoarea. În loc să fie aruncată, Papa a insistat să fie păstrată: „O beau cu plăcere,” a spus, arătând astfel respectul său față de fiecare resursă consumată.
În multe dintre enciclicele și intervențiile sale publice, Papa a cerut lumii să combată risipa alimentară și să creeze sisteme mai juste de distribuție a hranei. A subliniat constant că în timp ce o parte a planetei suferă de obezitate și consum excesiv, cealaltă moare de foame.
Pâinea, simbolul universal al hranei
Un alt element central în viziunea sa despre alimentație este pâinea. În tradiția catolică, pâinea are o semnificație profund religioasă, dar Papa Francisc o vede și ca pe un simbol universal al hranei, al efortului și al vieții simple.
„Pâinea nu se aruncă,” a spus în repetate rânduri, amintind de învățăturile copilăriei sale. În Argentina, familia sa trata pâinea cu respect, așa cum se face în multe gospodării tradiționale. În viața Papei, acest simbol a rămas constant – de la prânzurile simple din Buenos Aires până la mesele din Vatican.
Această valorizare a pâinii a fost transformată într-un mesaj puternic pentru Biserică: „A fi Biserică înseamnă și să frângi și să împarți pâinea cu cel sărac și flămând.” În această viziune, caritatea nu este doar un concept teologic, ci o practică zilnică, pornită din gesturi mărunte.
Mesele pontificale deschise nevoiașilor
Unul dintre cele mai remarcabile gesturi ale pontificatului lui Francisc este deschiderea meselor pontificale către cei în dificultate. Nu o dată, Papa a primit la masa sa persoane fără adăpost, refugiați, bătrâni singuri sau oameni aflați în situații de criză.
În 2019, în timpul unei cine organizate în Aula Paul al VI-lea din Vatican, peste 1.500 de persoane fără adăpost au fost invitate să ia masa împreună cu Papa. Evenimentul a fost organizat de Dicasterul pentru Caritate, cu implicarea directă a lui Francisc. „Masa trebuie să fie pentru toți,” a spus atunci.
În aceeași linie, în timpul pandemiei, Papa a cerut ca mâncarea rămasă de la cantinele Vaticanului să fie redistribuită celor aflați în carantină sau fără adăpost. Aceste acțiuni nu sunt excepții, ci parte dintr-o concepție integrată despre ceea ce înseamnă hrana: dar, responsabilitate și solidaritate.
Papa Francisc a transformat mâncarea într-un mesaj de credință, iubire și responsabilitate socială. De la rețetele familiei sale italiene, la gesturile pline de empatie față de cei săraci, relația sa cu hrana a fost mereu una profund umană. Într-o lume în care milioane suferă de foame, iar altele risipesc zilnic tone de alimente, Papa amintește că masa nu este doar un loc al sațietății, ci și o oportunitate de a construi punți între oameni. A fi atent la ceea ce mâncăm înseamnă, în viziunea lui Francisc, a fi atent la ceilalți.
