Saghin Sabrina
Ne apropiem de jumătatea lunii decembrie, iar spiritul sărbătorilor începe să-și facă simțită prezența. Colindele tradiționale românești răsună în casele noastre, aducând emoție și bucurie.
Totuși, printre versurile lor pline de farmec, un cuvânt enigmatic atrage atenția: „ler”. Deși este un element frecvent întâlnit în colinde precum „leru-i ler”, puțini dintre noi cunosc adevăratul său sens sau originea acestuia.
Ce este „Ler” și de ce apare în colinde?
„Ler” este unul dintre cele mai misterioase cuvinte din folclorul românesc. Îl auzim adesea în colindele tradiționale, dar semnificația sa rămâne vagă pentru majoritatea dintre noi. Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), „ler” este un „cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic”. Cu alte cuvinte, termenul nu are un sens concret, ci este folosit pur și simplu pentru a îmbogăți sonoritatea colindelor.
Această definiție poate părea dezamăgitoare pentru cei care sperau la o explicație mai complexă. Totuși, utilizarea lui „ler” în colinde adaugă o notă de armonie și autenticitate cântecelor tradiționale, fiind o marcă distinctivă a lor. Astfel, „leru-i ler” nu transmite un mesaj explicit, dar conferă un farmec aparte melodiei și versurilor.
Alte posibile semnificații ale cuvântului „Ler”
Deși în contextul colindelor „ler” nu are un sens precis, acest cuvânt apare și în alte situații. Conform unor surse, cum ar fi Wikipedia, „ler” este un regionalism din nordul Transilvaniei, unde denumește cuptorul unei sobe de gătit. În limba maghiară, termenul are o semnificație similară, referindu-se la „vatră”.
În plus, există teorii care conectează „ler” la tradițiile străvechi și influențele culturale din perioada precreștină. Unele interpretări sugerează că ar putea avea legături cu un simbolism mai vechi, poate chiar cu invocații divine sau elemente de ritual. Totuși, aceste teorii sunt mai degrabă speculații, fără o bază documentară solidă.
Indiferent de originea sa, „ler” a rămas în conștiința colectivă ca parte esențială a colindelor, îmbogățindu-le cu o notă de mister. Faptul că nu are o semnificație precisă nu diminuează farmecul acestui cuvânt, ci, dimpotrivă, îi sporește atracția.
„Ler” este mai mult decât un cuvânt – este un simbol al tradiției și identității culturale românești. Chiar dacă semnificația sa rămâne incertă, el contribuie la magia colindelor, aducând unitate și frumusețe. În această perioadă de sărbătoare, când colindele umplu casele noastre de bucurie, „ler” devine parte integrantă a poveștii Crăciunului românesc. Este un cuvânt simplu, dar încărcat de emoție, care ne aduce mai aproape de tradițiile și sufletul poporului nostru.
Colinde care conține cuvântul „ler”
Leru-i ler
Sus pe cerul înstelat
Mândra stea s-a aratat
Si cu flori de mar în mâna
Se coboara peste stâna
Leru-i ler
Într-un grajd sarac de lemn
Din cetatea Betleem
Într-o iesle-n rece scut
Domnul lumii s-a nascut
Leru-i ler
Celui care-adus lumina
Si peste acest pamânt
Pace de la Domnul Sfânt
Laudând pe cel din cer
Lerui ler
Iar de catre rasarit
Trei regi, trei magi au pornit
Lui Mesia de se-nchina,
Steaua Domnului lumina
Leru-i ler
Vin colindătorii
Vin colindătorii, cum veneau odată, leru-i ler
Sa colinde-n seara asta minunata leru-i ler
Dar li-i gura-i arsă si li-s ochii-n lacrimi leru-i ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler,
Gazdelor creștine sa-i primiți in casa leru-i ler
Si cum se cuvine sa-i poftiți la masa leru-i ler
Ni-i trimite sfântul sa ne-‘ncerce mila leru-i ler,
Domnii mari de astăzi sa-si deschidă vila leru-i ler,
Șovăielnic pasu’, mâinile plăpânde leru-i ler,
Tremurat li-i glasu, nu stiu sa colinde leru-i ler,
Daca stau la poarta si nu zic nimica leru-i ler
Domnilor de astăzi sa va apuce frica leru-i ler,
Muta-i întrebarea ce răsună afara leru-i ler,
Am murit degeaba, ce-ați făcut din tara leru-i ler
Tot in frig si-n foame, tot cu mâini întinse leru-i ler
Pe la porți străine, ce ne stau închise leru-i ler,
Vin colindătorii cum veneau odată leru-i ler
Sa colinde in seara asta minunata leru-i ler
Dar li-i gura-i arsa si li-s ochii-n lacrimi leru-i ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi leru-i ler.
