Redactia
Dacă erai obișnuit până acum să gătești sarmalele prin fierberea lor în apă, ar putea fi interesant să încerci o abordare culinară mai inedită. Bucătăria românească este bogată în surprize gastronomice care merită cu siguranță să fie descoperite. Una dintre aceste surprize este reprezentată de o rețetă de sarmale cu origini în perioada interbelică. Deși aceasta aduce câteva modificări față de rețeta tradițională pe care cu toții o cunoaștem, rezultatul final este cu adevărat unul delicios și spectaculos. Iată detaliile!
Nu mai fierbe sarmalele în apă! Cea mai bună rețetă pentru sarmale delicioase datează din perioada interbelică
Această rețetă a fost creată de către Păstorel Teodoreanu, o personalitate extrem de amuzantă și emblematică pentru atmosfera Bucureștiului din perioada interbelică. El a fost nu doar avocat de profesie, ci și un renumit scriitor al acelei epoci. Păstorel Teodoreanu a câștigat notorietate pentru talentul său în a crea epigrame, pentru satira inteligentă și pentru umorul său ascuțit, dar și pentru cartea de bucate pe care a scris-o. Iată care era rețeta de sarmale pe care a scris-o și care merită încercată chiar și în ziua de astăzi!
El sugerează să pregătiți sarmalele folosind foi de varză dulce în loc de varză murată, susținând că acestea au o aromă mai delicată și se pot asorta perfect cu vinurile de înaltă calitate. Mai mult decât atât, el este de părere că sarmalele nu ar trebui niciodată să fie fierte în apă, ci în vin sau borș sau, cea mai bună opțiune pentru un gust savuros, în zeamă de carne. În plus, Păstorel Teodoreanu era de părere că în locul orezului din compoziția sarmalelor, ar trebui să fie folosită pâine înmuită în lapte.
Rețeta de sarmale a lui Păstorel Teodoreanu
Conform instrucțiunilor lui Păstorel Teodoreanu, sarmalele pot fi gătite fie în borș, fie în vin, dar el recomandă fierberea lor în zeama de carne până când aceasta se reduce la jumătate. După ce sunt gătite inițial, sarmalele sunt lăsate la răcit. A doua zi, se adaugă încă două ingrediente peste ele: vin și bulion. După aceasta, se reintroduc în cuptor pentru a fi fierte puțin mai mult, până când capătă o culoare frumoasă și apetisantă pe partea de sus.
„Unii fierb sarmalele în borș, alții în vin. Recomand altă procedare: să fiarbă a l’étoufée (înăbușit), în zeamă de carne, până ce scade la mai puțin de jumătate. Se scot de la foc și se duc la beci (nu în pivnița de vinuri) sau alt loc răcoros. Asta pentru prima zi.
A două zi se toarnă peste sarmale o sticlă de Cotnari vechi în care s-a diluat o bună cantitate de bulion italienesc și se pune vasul în cuptor, să fiarbă mocnit și să se rumenească puțin. La sarmalele preparate în acest fel, vinul roșu e de rigoare. Se-nțelege că un vin de trei-patru ani, bine născut, bine ținut și echilibrat. Fără îndoială, vinurile de Bourgogne sunt ideale. Cum idealurile sunt inaccesibile, ne putem mulțumi cu un Nicorești, Dealul Mare, Valea Călugărească sau Corcova”, scria Păstorel Teodoreanu.
Sursă foto Fanatik
