Georgescu Dragos
O ejecție de masă coronală (CME) provenită de pe Soare este așteptată să ajungă pe Pământ începând de joi seară, 6 noiembrie, potrivit unui anunț făcut de Centrul pentru Prognoza Meteo Spațială al Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA). Fenomenul, rezultat în urma unei erupții solare de mare intensitate, ar putea genera o furtună geomagnetică de nivel G3 – adică una puternică – capabilă să producă aurore spectaculoase la latitudini mai joase și să afecteze temporar comunicațiile radio și sistemele GPS.
O furtună geomagnetică ar putea lovi Pământul azi. Ce se poate întâmpla
Avertizarea NOAA este valabilă pentru zilele de joi și vineri, când se estimează că norul de plasmă emis de Soare va interacționa cu câmpul magnetic al Pământului. Deși cercetătorii sunt convinși că ejecția se îndreaptă direct spre planeta noastră, intensitatea efectivă a fenomenului va putea fi evaluată abia în momentul în care materialul solar va fi detectat de satelitul aflat în punctul Lagrange 1 (L1) – situat la aproximativ 1,6 milioane de kilometri de Pământ.
Ejecțiile de masă coronală reprezintă explozii uriașe de plasmă și particule încărcate electric, aruncate din atmosfera exterioară a Soarelui – coroana solară. Acestea pot conține miliarde de tone de materie solară care se deplasează prin spațiu cu viteze de la câteva sute până la peste 2.000 de kilometri pe secundă.
Când o astfel de ejecție este îndreptată spre Pământ, norul de plasmă interacționează cu câmpul magnetic terestru, provocând furtuni geomagnetice. Aceste furtuni pot varia de la fenomene minore – care trec neobservate pentru majoritatea oamenilor – până la evenimente puternice, cu impact asupra infrastructurii tehnologice globale.
În cazul actual, NOAA a clasificat fenomenul la nivel G3, considerat „puternic”. Pe scara oficială, nivelul G1 indică o furtună minoră, iar G5 corespunde unei furtuni extreme, capabile să provoace întreruperi masive în rețelele electrice și telecomunicații.
Ce înseamnă nivelul G3 pentru Pământ
Furtunile geomagnetice de nivel G3 pot avea efecte vizibile și măsurabile asupra mediului terestru. Printre cele mai spectaculoase manifestări se numără apariția aurorelor polare la latitudini mai joase decât cele obișnuite. În astfel de situații, locuitorii din nordul Europei, Canada, dar și din unele regiuni centrale ale continentului ar putea observa cerul luminat de perdele verzi și roșii.
Pe lângă aspectul vizual impresionant, o furtună geomagnetică de nivel G3 poate influența funcționarea sistemelor de comunicații, sateliților și rețelelor de energie. Fluctuațiile câmpului magnetic pot induce curenți electrici în liniile de transport al energiei, iar în cazuri rare pot apărea defecțiuni locale. De asemenea, semnalele GPS pot deveni instabile pentru scurt timp, afectând navigația aeriană și maritimă.
De regulă, aceste efecte nu sunt catastrofale, dar specialiștii le monitorizează cu atenție, mai ales pentru a preveni eventuale probleme la nivelul infrastructurilor critice.
Cum ajunge plasma solară până la Pământ
Când Soarele emite o ejecție de masă coronală, procesul are loc în două etape principale. Prima fază este cea a frontului de șoc – o undă rapidă de particule care se deplasează prin spațiu și care poate provoca reacții geomagnetice imediate. În unele cazuri, acest front de șoc declanșează aurore sau perturbații radio chiar înainte ca norul principal să ajungă la Pământ.
A doua fază, cea mai importantă, este sosirea norului magnetic propriu-zis. Acest nor poate avea o durată de câteva ore până la două zile și interacționează direct cu câmpul magnetic al planetei. Intensitatea furtunii geomagnetice depinde de orientarea acestui câmp magnetic solar: dacă este opus celui terestru, efectul este mult mai puternic, deoarece câmpurile se „conectează” și permit fluxului de particule să pătrundă mai adânc în magnetosferă.
NOAA estimează că norul de plasmă va ajunge în intervalul dintre joi seară și vineri dimineață, dar precizează că ora exactă depinde de viteza reală a ejecției, care va fi confirmată doar când satelitul din punctul L1 va detecta particulele.
Rolul satelitului din punctul Lagrange 1
Punctul Lagrange 1 (L1) este o regiune situată între Pământ și Soare, la aproximativ 1,6 milioane de kilometri distanță, unde forțele gravitaționale se echilibrează. În acest loc, sateliții pot „pluti” stabil, având o perspectivă permanentă asupra Soarelui și Pământului în același timp.
Satelitul-observator aflat în L1 joacă un rol esențial în prognoza vremii spațiale, deoarece oferă un preaviz de 30-60 de minute înainte ca vântul solar sau plasma să lovească planeta. Datele transmise de acest satelit permit cercetătorilor să măsoare viteza, densitatea și direcția câmpului magnetic al ejecției, informații vitale pentru evaluarea impactului.
„Aceste observații sunt cruciale pentru deciziile legate de emiterea unor avertizări finale, motiv pentru care o înlocuire modernă a satelitului SWFO-L1 este esențială”, a explicat NOAA într-un comunicat. Administrația americană pregătește lansarea unui nou observator solar, capabil să transmită date în timp real cu o precizie mai mare, pentru a îmbunătăți prognozele legate de vremea spațială.
Vremea spațială, deși nu este resimțită direct de oameni, are un impact real asupra tehnologiei moderne. Sateliții de comunicații, rețelele GPS, sistemele de navigație și chiar cablurile submarine pot fi afectate de modificările câmpului magnetic cauzate de furtunile geomagnetice.
În 1989, o furtună de intensitate similară cu cea prognozată acum a provocat o pană de curent masivă în Quebec, Canada, care a lăsat peste șase milioane de oameni fără energie electrică timp de nouă ore. De atunci, autoritățile din întreaga lume au dezvoltat protocoale stricte pentru monitorizarea acestor fenomene și pentru protejarea infrastructurii critice.
Avertizările de nivel G3 nu presupun un risc major pentru populație, însă operatorii de sateliți, companiile energetice și centrele de control aerian primesc informări detaliate pentru a se pregăti în cazul unor fluctuații.
Posibile efecte asupra comunicațiilor și rețelelor electrice
Când plasma solară interacționează cu atmosfera superioară, particulele energizate pot perturba semnalele radio de înaltă frecvență. Acest lucru afectează în special comunicațiile avioanelor care zboară la altitudini mari, în regiunile polare.
De asemenea, semnalele GPS pot suferi întârzieri sau deviații minore, ceea ce poate cauza erori temporare în poziționare. În cazul rețelelor electrice, curenții geomagnetici induși pot încărca transformatoarele și pot genera supratensiuni, deși sistemele moderne sunt proiectate să suporte astfel de variații.
Cercetătorii subliniază că, pentru majoritatea oamenilor, efectele vor fi minime. În schimb, pasionații de astronomie și fotografie ar putea avea șansa rară de a observa aurore polare chiar din regiuni neobișnuite, cum ar fi Europa Centrală sau nordul Statelor Unite.
Unul dintre cele mai frumoase efecte secundare ale acestor furtuni geomagnetice este apariția aurorelor boreale și australe. Când particulele solare pătrund în atmosfera Pământului, ele interacționează cu moleculele de oxigen și azot, eliberând energie sub formă de lumină colorată.
În mod obișnuit, aurorele pot fi observate doar în apropierea cercurilor polare. Totuși, în timpul unei furtuni G3, frontul magnetic poate coborî spre latitudini mai joase, permițând observarea fenomenului din zone precum Germania, Polonia, Cehia sau chiar nordul României.
NOAA estimează că, în noaptea de joi spre vineri, ar putea exista șanse crescute pentru apariția aurorelor vizibile în nordul Europei, în funcție de orientarea câmpului magnetic al ejecției.
Cum se pregătesc agențiile spațiale și observatoarele
Înaintea sosirii norului de plasmă, toate centrele internaționale de monitorizare a vremii spațiale – inclusiv ESA, NASA și NOAA – își coordonează măsurătorile pentru a evalua în timp real impactul. Sateliții specializați în observarea Soarelui, precum SOHO și Solar Dynamics Observatory, oferă imagini detaliate ale suprafeței solare și permit identificarea exactă a regiunilor active care produc aceste explozii.
Pe Pământ, rețelele de observatoare geomagnetice monitorizează modificările câmpului magnetic și transmit alerte atunci când se depășesc anumite praguri. Această colaborare internațională este vitală pentru prevenirea problemelor la scară globală.
„Fenomenele de acest tip ne reamintesc cât de interconectată este planeta noastră cu activitatea solară. Chiar dacă se desfășoară la milioane de kilometri distanță, Soarele poate influența direct infrastructura modernă”, au transmis experții NOAA.
Recomandările specialiștilor pentru public
Deși nu există riscuri directe pentru sănătate, NOAA recomandă populației să urmărească actualizările oficiale și să evite sursele neautorizate de informații. În perioadele de activitate solară intensă, circulă adesea teorii alarmiste, dar majoritatea furtunilor geomagnetice de nivel G3 nu afectează viața cotidiană.
„Până la confirmarea datelor de la satelitul din punctul L1, recomandăm publicului să urmărească actualizările oficiale ale NOAA Space Weather Prediction Center pentru cele mai recente avertizări și alerte privind vremea spațială”, au transmis specialiștii.
Pentru pasionații de astronomie, este recomandat ca observațiile să fie făcute din zone cu cer senin și cât mai puțină poluare luminoasă, în special în noaptea de joi spre vineri, când sunt cele mai mari șanse de apariție a aurorelor.
