Georgescu Dragos
Emeric Ienei, unul dintre cele mai mari nume din istoria fotbalului românesc, a încetat din viață la vârsta de 88 de ani. Fostul mare antrenor s-a stins în liniște, în orașul în care și-a petrecut ultimele decenii ale vieții – Oradea, locul pe care îl considera „acasă” și pe care îl descria mereu cu o căldură aparte. Cel care a adus României cea mai mare performanță fotbalistică din toate timpurile, cucerirea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua București în 1986, va fi condus pe ultimul drum cu onoruri militare.
Unde și când va fi înmormântat Emeric Ienei
Vineri, 7 noiembrie, între orele 16:00 și 19:00, sicriul cu trupul neînsuflețit al legendarului antrenor va fi depus la stadionul „Iuliu Bodola” din Oradea, locul unde orădenii îi vor putea aduce un ultim omagiu. A doua zi, sâmbătă, 8 noiembrie, la ora 14:00, Emeric Ienei va fi înmormântat la Cimitirul Municipal Rulikowski din Oradea, cu onoruri militare, așa cum se cuvine unei personalități care a servit România cu onoare și pasiune.
Născut la 22 martie 1937, în comuna Agriș, județul Arad, Emeric Ienei a fost încă din tinerețe un om al echilibrului, al muncii și al eleganței. Cariera sa de fotbalist și apoi de antrenor s-a împletit cu o poveste de viață marcată de respect, disciplină și dragoste pentru oameni.
După o carieră impresionantă ca jucător al Stelei București și al echipei naționale, Ienei a trecut firesc în antrenorat, ducând mai departe filosofia sa despre fotbal – una bazată pe inteligență, calm și muncă în echipă. De numele lui se leagă, fără îndoială, cel mai important moment din istoria sportului românesc: finala de la Sevilla din 1986, când Steaua a cucerit Cupa Campionilor Europeni, după o victorie memorabilă împotriva Barcelonei.
Totuși, înainte de gloria europeană, Ienei și-a scris o parte importantă a vieții în Bihor. În 1978, după ce fusese îndepărtat de la Steaua pentru că pierduse titlul la golaveraj, el a fost chemat la Oradea, pentru a prelua echipa locală, FC Bihor.
„Am fost solicitat, în 1978, de FC Bihor, după ce fusesem dat afară de la Steaua pentru că pierdusem titlul la golaveraj. În Oradea, am primit o casă în care locuim și astăzi. A fost dragoste la prima vedere”, povestea antrenorul într-un interviu acordat în urmă cu ani buni.
Dragoste la prima vedere pentru Oradea
Orașul de pe Crișul Repede l-a cucerit iremediabil. Deși venise cu gândul de a rămâne doar pentru o perioadă, Ienei s-a îndrăgostit instantaneu de liniștea, eleganța și frumusețea locului. „M-au atras frumusețea, liniștea, oamenii, chiar dacă sunt destul de dificili! Este un oraș splendid, cu clădiri vechi. Ne vizitează prieteni din Germania și rămân impresionați de arhitectura lui”, spunea el cu zâmbetul pe buze.
Într-un interviu acordat în 2010 pentru Evenimentul Zilei, antrenorul a mărturisit că Oradea devenise pentru el mai mult decât o simplă adresă: „Oradea înseamnă casa mea, înseamnă prietenii mei. Este orașul meu, pe care îl salut în fiecare dimineață. Ies, mă duc și-mi cumpăr ziarele de la același chioșc, de ani buni. Apoi trec vizavi, unde se află o cafenea, și stau la un ceai cu prietenii. Facem politică, vorbim despre fotbal. Apoi, la ora 13:30, mă retrag spre casă. Mi-a intrat în reflex tot acest ritual.”
Pentru Ienei, Oradea a însemnat liniște și echilibru, o oază de normalitate după decenii trăite sub presiunea marilor competiții. Chiar și după retragerea din activitate, el a rămas conectat la viața orașului, la oamenii lui și la micile bucurii de zi cu zi.
Cum a decis să se stabilească la Oradea
Întrebat de ce a ales tocmai Oradea ca loc de retragere, antrenorul avea o explicație plină de umor, dar și de sens: „Vă răspund cu o glumă. Eu sunt din Arad, soția din Cluj, așa că am hotărât să ne stabilim undeva la mijloc!”.
Apoi a adăugat cu sinceritate: „Am fost fascinat de oraș din prima clipă. Liniștea de aici, oamenii și atmosfera m-au cucerit. În București, totul era o goană continuă, iar la Oradea am găsit calmul și echilibrul de care aveam nevoie.”
Pentru Emeric Ienei, orașul a devenit o parte din identitatea sa. Chiar dacă a avut nenumărate ocazii de a pleca – de a antrena din nou în străinătate sau de a reveni la București – nu s-a mai desprins de locul în care își crease un nou început.
„Când m-am mutat la Oradea am crezut că îmi va fi greu să mă adaptez, dar nu a fost așa. La început aveam nostalgia Bucureștiului, dar după doar două zile petrecute acolo, mă apuca mereu dorul de Oradea”, spunea Ienei, cu o nostalgie care trăda atașamentul său profund față de oraș.
Omul din spatele legendei
Dincolo de trofee și performanțe, Emeric Ienei a fost, pentru cei care l-au cunoscut, un om de o modestie rară. Nu vorbea despre succesele sale decât dacă era întrebat, preferând să pună accentul pe echipă, pe oameni și pe spiritul de grup.
Foștii jucători și colegi îl descriu ca pe un om calm, echilibrat, cu o eleganță naturală și un simț al umorului fin. Chiar și în cele mai tensionate momente, când miza era uriașă, Ienei reușea să transmită încredere și să mențină o atmosferă de respect în vestiar.
În 1986, când Steaua București a câștigat Cupa Campionilor Europeni, meritul lui Ienei a fost uriaș. A creat o echipă unită, disciplinată, cu un joc inteligent, care a reușit imposibilul – să învingă Barcelona pe stadionul „Ramon Sanchez Pizjuan”, într-o finală istorică. Acel succes a rămas, peste decenii, un reper al fotbalului românesc și o dovadă că seriozitatea și munca pot duce la performanțe legendare.
Dar, chiar și după acel moment de glorie, Ienei nu și-a schimbat niciodată modul de a fi. A rămas același om simplu, respectuos, dedicat sportului și familiei.
Legătura cu Steaua, neschimbată până la final
Chiar dacă Oradea a devenit casa sa, sufletul lui Ienei a rămas mereu legat de Steaua București. A fost omul care a pus bazele unui stil de joc modern, care a format generații de jucători și care a influențat antrenori din toată țara.
În anii din urmă, chiar și de la distanță, urmărea cu atenție evoluțiile echipei roș-albastre, comentând adesea cu prietenii săi despre schimbările din fotbalul românesc. „Fotbalul s-a schimbat, dar valorile adevărate nu se pierd niciodată. Respectul, disciplina și pasiunea trebuie să rămână aceleași”, spunea el într-o declarație devenită aproape un testament moral pentru generațiile viitoare.
Clubul FC Bihor Oradea a anunțat, printr-un comunicat oficial, că sicriul cu trupul neînsuflețit al marelui antrenor va fi depus vineri, 7 noiembrie, între orele 16:00 și 19:00, la stadionul „Iuliu Bodola”. Toți cei care doresc să-și ia rămas bun sunt așteptați să vină și să îi aducă un omagiu celui care a dus numele României în Europa.
„Toți cei care l-au respectat și l-au iubit pe domnul Emeric Ienei sunt invitați să vină la stadion pentru a-i aduce un ultim omagiu. Oradea a fost orașul în care a ales să trăiască și locul care i-a rămas mereu aproape de suflet”, au transmis reprezentanții clubului.
Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 8 noiembrie, de la ora 14:00, la Capela Orășenească a Cimitirului Municipal Rulikowski, în prezența familiei, a foștilor jucători, colegi și prieteni. Ceremonia va fi una militară, semn al recunoașterii meritelor sale și al respectului față de un om care a reprezentat România la cel mai înalt nivel.
