Redactia.ro

Povestea incredibilă a reporterului fără o mână de la Observator

GALERIE FOTO (3)

Startul în viață nu a fost deloc ușor pentru el, însă Cristi Georgescu n-a abandonat lupta. Povestea incredibilă a reporterului fără o mână de la Observator! Cum a ajuns să rămână fără o mână și cum a izbutit în ciuda destinului potrivnic…

Povestea incredibilă a reporterului fără o mână de la Observator

Cristi Georgescu este reporter al Observatorului și este unul dintre cei mai apreciați tineri din România. El și-a urmat visul de a deveni reporter, în ciuda faptului că nu are o mână. Acest ultim fapt nu l-a împiedicat, de fapt, să facă orice își dorește în viața lui. Căci da, Cristi Georgescu are acest handicap încă de la naștere.

Povestea lui nu este una tocmai obișnuită și asta pentru că a ajuns în acest fel dintr-o eroare medicală de neperceput. La naștere, mamei i s-a făcut cezariană, iar fătului i-a fost secționată mâna stângă. Și de parcă n-a fi fost de ajuns, pruncul a fost trimis către morgă, într-o încercare de a ascunde fapta abominabilă a medicului.

Din fericire, o asistentă a descoperit faptul că micuțul avea puls și a fost salvat la timp. A urmat un an în care s-a zbătut pentru viață, fiind ținut la incubator, însă a reușit. Evoluția lui a fost favorabilă, iar astăzi Cristi este un tânăr sănătos.

Cristi Georgescu duce o viață normală

În ciuda handicapului evident, Cristi Georgescu spune că se consideră un om obișnuit. „Sunt vindecat. Eu mă consider un om obișnuit. Nu știu de ce am ales presa, am făcut și coregrafie, am avut vreo șase trupe de dans. Am încercat să stau într-o parte când dădeam Live-uri, însă oamenii îmi spuneau: De ce stai așa? Oamenii sunt deschiși. De la cei care filmează, la cei care m-au angajat”, a povestit Cristi în cadrul unei emisiuni.

În prezent, tânărul spune că tot ce-i lipsește este o familie a lui. „Vreau să întâlnesc o femeie cu care să merg la drum”, a declarat reporterul Observator.

Citește și Mihai Constantinescu, gândul secret: „Întotdeauna m-am comparat cu…

Loading...