Roxana
În timpul unei expediții în Antarctica, chirurgul rus Leonid Rogozov s-a îmbolnăvit grav. Avea nevoie de o operație – și, fiind singurul medic din echipă, și-a dat seama că va trebui să o facă singur.
Pe măsură ce a venit iarna polară, Leonid Rogozov, în vârstă de 27 de ani, a început să se simtă obosit, slăbit și avea grețuri. Mai târziu, o durere puternică s-a dezvoltat în partea dreaptă a abdomenului.
S-a îmbolnăvit de apendicită în timpul unei expediții în Antarctica
„Fiind chirurg, nu a avut nicio dificultate în a se autodiagnostica cu apendicită acută”, spune fiul său, Vladislav. „A făcut-o de multe ori, iar în lumea civilizată este o operațiune de rutină. Dar, din păcate, nu s-a trezit în lumea civilizată – în schimb se afla în mijlocul pustietății polare”.
Rogozov a făcut parte din a șasea expediție sovietică în Antarctica. Stația Novolazarevskaya a fost pusă în funcțiune până la mijlocul lunii februarie 1961 și, odată cu finalizarea misiunii, grupul s-a stabilit pentru ca lunile ostile de iarnă să treacă.
Dar până la sfârșitul lunii aprilie, viața lui Rogozov era în pericol și nu avea nicio speranță de ajutor din exterior. Călătoria din Rusia până în Antarctica durase 36 de zile pe mare, iar nava nu avea să se întoarcă. Zborul era imposibil din cauza zăpezii și a viscolului.
„S-a confruntat cu o situație foarte dificilă de viață și de moarte”, spune Vladislav, potrivit BBC. „Nu putea să aștepte niciun ajutor sau putea să încerce să se opereze singur.”
Chirurgul ș-a instruit colegii care l-au asistat la operație
Nu a fost o alegere ușoară. Rogozov știa că apendicele s-ar putea sparge și, dacă s-ar întâmpla asta, aproape sigur l-ar ucide – și în timp ce a luat în considerare opțiunile sale, simptomele lui s-au înrăutățit. „A trebuit să-și deschidă propriul abdomen pentru a-și scoate intestinele”, spune Vladislav.
Rogozov a elaborat un plan detaliat pentru modul în care se va desfășura operațiunea și a atribuit colegilor săi roluri și sarcini specifice. El a nominalizat doi asistenți principali să-i înmâneze instrumentele, să poziționeze lampa și să țină o oglindă – a plănuit să folosească reflexia pentru a vedea ce face. În cameră era și directorul stației, în caz că unul dintre ceilalți leșina.
Și-a administrat singur anestezia
„Era atât de sistematic încât chiar i-a instruit ce să facă dacă își pierde cunoștința – cum să-i injecteze adrenalină și să efectueze ventilație artificială”, spune Vladislav. „Nu cred că pregătirea lui ar fi putut fi mai bună”.
Un anestezic general era exclus. El a putut să administreze un anestezic local pe peretele abdominal, dar odată ce a tăiat, îndepărtarea apendicelui ar trebui să se facă fără ameliorare suplimentară a durerii, pentru a-și menține capul cât mai clar posibil.
„Bieții mei asistenți! În ultimul moment m-am uitat la ei. Stăteau acolo în halatele lor albe, mai albi decât îmbrăcămintea lor”, a scris Rogozov mai târziu.
Medicul a lucrat fără mănuși
„Am lucrat fără mănuși. Vedeam foarte greu. Oglinda mă ajuta, dar mă și încurca – la urma urmei, arata lucrurile invers. Am lucrat mai mult pe pipăite. Sângerarea era puternică, dar nu m-am grăbit – am încercat să lucrez prudent.
În timp ce deschideam peritoneul, am tăiat cecumul din greșeală și am fost nevoit să-l cos… Eram tot mai slăbit, iar capul începea să se învârtă. La fiecare patru-cinci minute, luam o pauză de 20-25 de secunde. În sfârșit, l-am văzut, blestematul de apendice! Îngrozit, am remarcat pata neagră de la baza sa.
Asta însemna că o singură zi dacă mai amânam operația, probabil ar fi plesnit. În cel mai prost moment, când îndepărtam apendicele, am simțit că-mi stă inima și că mâinile mi s-au înmuiat. M-am gândit că povestea se va termina rău. Tot ce trebuia să mai fac era să îndepărtez apendicele… Apoi am realizat că, practic, eram salvat”, povestea Rogozov, într-o scrisoare trimisă familiei.
Dar nu a dat greș. După aproape două ore finalizase operația, până la cusătura finală. Apoi, înainte de a se odihni, și-a instruit asistenți cum să spele instrumentele chirurgicale și abia când camera era curată și ordonată, Rogozov a luat câteva antibiotice și somnifere. Acesta a revenit la îndatoririle sale normale două săptămâni mai târziu.
