Cristina Cohuț
Tristețe profundă la Hollywood. Un nume legendar al cinematografiei americane s-a stins din viață. Robert Benton, regizor, scenarist și actor distins cu trei Premii Oscar, a murit. Decesul a fost confirmat de Marisa Forzano, fosta asistentă a cineastului, iar vestea a zguduit lumea filmului din Statele Unite și nu numai.
„Kramer vs. Kramer”, capodopera regizată de Benton, a fost un fenomen și în România, unde drama de familie a impresionat generații întregi. Filmul a devenit sinonim cu rafinamentul emoțional al cinematografiei americane din anii ’70 și cu o redefinire a noțiunii de familie.
Moartea lui Robert Benton lasă în urmă un gol imens și o moștenire artistică imposibil de ignorat.
De la „A Texas Romance” la Oscaruri
Robert Benton și-a început cariera regizorală în 1964, când a semnat scurtmetrajul „A Texas Romance 1909”. Proiectul nu a făcut valuri, dar a fost începutul unui parcurs discret și constant spre excelență. Ceea ce părea o carieră modestă s-a transformat, peste ani, într-o legendă de Oscar.
Momentul decisiv a venit în 1979, odată cu lansarea filmului „Kramer vs. Kramer”. Povestea sfâșietoare a unui tată care luptă pentru custodia fiului său, după ce mama îl părăsește, a emoționat milioane de oameni din întreaga lume, relatează protv.ro.
Robert Benton a primit atunci două Premii Oscar: pentru regie și pentru scenariu adaptat. Al treilea Oscar avea să vină mai târziu, în 1985, pentru scenariul filmului „Places in the Heart”.
„Kramer vs. Kramer”, o lecție de viață pentru o întreagă generație
Filmul care l-a consacrat pe Robert Benton a fost și cel care a redefinit ideea de părinte în cinematografie. „Kramer vs. Kramer” nu a fost doar un succes de box office, ci și o piesă de referință în discursul despre familie, divorț și rolul tatălui.
Dustin Hoffman, în rolul tatălui devotat, și Meryl Streep, în rolul mamei care pleacă, au oferit performanțe uluitoare. Justin Henry, copilul aflat la mijloc, a devenit cel mai tânăr actor nominalizat vreodată la Oscar.
Românii au îmbrățișat filmul cu aceeași intensitate. În anii ’80, când peliculele americane erau rare în cinematografele comuniste, „Kramer contra Kramer” a devenit un fenomen. A fost proiectat cu casa închisă și discutat în șoaptă, dar cu pasiune, în zeci de familii.
Povestea sensibilă, lipsită de clișee, și regia atentă a lui Benton au rămas în memoria colectivă drept o mostră de rafinament cinematografic.
Legătura specială cu Meryl Streep
Succesul filmului „Kramer vs. Kramer” nu a fost întâmplător. Dincolo de poveste, Robert Benton a creat o chimie specială între actori, lucru care avea să se repete în 1982.
Regizorul a colaborat din nou cu Meryl Streep pentru thrillerul „Still of the Night”, în care actrița a jucat alături de Roy Scheider. Atmosfera tensionată, construcția narativă și stilul sobru au fost din nou elementele definitorii ale peliculei.
Criticii au lăudat din nou sensibilitatea regizorală a lui Benton, iar Streep, devenită deja o actriță iconică, a recunoscut public influența pe care cineastul a avut-o asupra ei.
Oscarul cu Sally Field: „Places in the Heart”
În 1985, Robert Benton a câștigat cel de-al treilea Premiu Oscar, de această dată pentru scenariul filmului „Places in the Heart”.
Drama plasată în perioada Marii Crize din America a avut-o în rol principal pe Sally Field, într-o interpretare memorabilă. Filmul a fost lăudat pentru modul în care a captat lupta unei femei de a-și păstra ferma după moartea soțului.
Criticii au vorbit despre un Benton matur, cu un stil narativ desăvârșit și o capacitate impresionantă de a reda suferința fără a cădea în melodramă.
„Places in the Heart” a fost nominalizat la șapte Premii Oscar și a câștigat două: cel pentru actriță principală și cel pentru scenariu original.
A lucrat cu cei mai mari actori ai lumii
Spre finalul carierei, Robert Benton a continuat să regizeze filme rafinate, mereu marcate de aceeași delicatețe a emoției. Unul dintre cele mai puternice proiecte ale sale a fost „The Human Stain”, cu Anthony Hopkins și Nicole Kidman.
Filmul, o adaptare după romanul lui Philip Roth, a explorat teme complexe precum identitatea, vinovăția și secretele trecutului. Stilul sobru al lui Benton a reușit din nou să pună în valoare interpretările actorilor.
Un alt succes notabil a fost „Nobody’s Fool” (1994), o dramă cu accente de comedie în care Paul Newman a oferit una dintre cele mai bune performanțe ale carierei sale.
Colaborările cu actori de calibru au fost o constantă în cariera lui Benton, care a știut întotdeauna să scoată ce e mai bun din distribuțiile sale. De la Dustin Hoffman la Nicole Kidman, fiecare actor a recunoscut influența și profesionalismul regizorului.
Stilul lui Benton, comparat cu cel al lui Truffaut
Criticii americani, dar și cei europeni, au remarcat o apropiere între stilul cinematografic al lui Robert Benton și cel al regizorilor din noul val francez.
New York Times l-a considerat un posibil continuator al viziunii lui François Truffaut, iar influențele acestuia se regăsesc în construcția personajelor, în ritmul filmelor și în atenția pentru detalii.
Ironia sorții este că studiourile de la Hollywood l-au dorit inițial pe Truffaut pentru a regiza „Kramer vs. Kramer”. În cele din urmă, alegerea lui Benton s-a dovedit inspirată și a schimbat istoria cinematografiei americane.
Filmele lui nu au fost blockbustere în sensul comercial al termenului, dar au fost mereu povești sincere, cu oameni reali, cu drame autentice. O cinematografie intimistă, profund umană.
Un cineast uriaș
În ciuda succesului imens, Robert Benton a rămas un om retras. A evitat expunerea publică și a vorbit rar despre viața sa personală.
Marisa Forzano, fosta sa asistentă, a descris un om „blând, meticulos și profund emoțional”, care a preferat să lase filmele să vorbească în locul său.
Benton nu a fost un regizor prolific, dar fiecare proiect a fost o declarație de iubire față de cinema. Filmele sale au fost mai degrabă manifestări ale unei sensibilități rare, decât produse de serie.
După anul 2007, când a lansat filmul „Feast of Love”, Benton s-a retras discret din lumea filmului, fără a anunța oficial sfârșitul carierei. Ultimii ani i-a trăit departe de camere, dar mereu conectat la lumea artistică prin prieteni și colaboratori.
Moștenirea culturală
Pentru publicul român, Robert Benton a însemnat mai mult decât un nume pe generic. A fost regizorul care a adus în casele românilor o dramă care a învins cenzura, a trecut de granițele politice și a lăsat urme adânci în mentalul colectiv.
Filmul „Kramer contra Kramer” a fost, pentru mulți părinți și copii din România anilor ’80, prima întâlnire cu un tip de cinematografie profund umană, în care nu exista bine și rău absolut, ci doar suferință și iubire.
Moartea lui Robert Benton este o pierdere uriașă, dar filmele sale rămân. Iar pentru cei care l-au cunoscut prin poveștile sale, regizorul va continua să trăiască în fiecare cadru, în fiecare replică spusă cu emoție, în fiecare tăcere care spune tot.
Un final de poveste cu lumini calde
Într-o lume în care spectaculosul domină, Robert Benton a ales întotdeauna subtilitatea. A spus povești în șoaptă, dar le-a făcut auzite de milioane.
Oscarurile sunt doar o parte din ceea ce a însemnat. Adevărata moștenire a lui Benton este emoția pe care a lăsat-o în inimile celor care i-au privit filmele.
Și în România, această emoție nu va fi uitată. Pentru că Robert Benton nu a fost doar un regizor american. A fost regizorul care ne-a învățat că dragostea de tată nu are nevoie de cuvinte mari.
Are nevoie doar de un „te iubesc” spus în timp ce înveți să legi șireturile copilului tău. Sau de o tăcere care spune tot.
Așa a regizat Benton. Așa ne-a cucerit. Și așa va rămâne în memoria noastră.
