Saghin Sabrina
Iubirea ar trebui să fie necondiționată, să fie liberă de orice judecată și restricție, dar în cazul surorii mele, iubirea a avut limite. A avut condiții. Fără niciun semn de regret, ea și-a dat fiica adoptivă înapoi, după ce a adus pe lume un fiu biologic. Ceea ce părea la început o alegere imposibil de înțeles s-a transformat într-o durere copleșitoare pentru mine, care am privit întreaga situație dintr-o perspectiva emoționantă.
Cuvintele pe care sora mea mi le-a spus atunci când am întrebat despre Lily, fiica ei adoptivă, m-au zdruncinat în mod iremediabil. „I-am dat-o înapoi” a spus Erin, fără nicio urmă de vinovăție. Iar pentru mine, acele cuvinte au căzut ca un trăsnet, lăsându-mă fără cuvinte și cu o durere ce părea de neîndurat.
Sora mea și-a abandonat fiica adoptivă
Lily, fiica adoptivă a Erinei, fusese în viața noastră timp de patru ani. Adoptarea ei a fost un proces lung și dificil pentru Erin, dar era și un proces plin de speranță și iubire. A fost o fetiță iubită, înconjurată de tot ce putea fi mai frumos. Erin și Lily își construiseră o relație extrem de apropiată. Lily o numea „mami”, iar Erin părea că își găsise împlinirea în rolul de mamă.
Cu toate acestea, când am ajuns la casa Erinei după nașterea fiului ei biologic, am observat ceva care mi-a dat de gândit. Curtea era diferită. Fostele jucării ale lui Lily, toboganul pe care îl iubea și florile pe care le plantaseră împreună, dispăruseră. În casă nu era nicio urmă a prezenței lui Lily. Pozele, jucăriile, desenul colorat de mână de pe perete, toate acestea fuseseră înlocuite de imagini ale unui alt copil – al ei, al băiatului biologic.
Cu un cadou pentru Lily în mână, am întrebat unde era fetița. Când am rostit numele ei, am văzut cum fața Erinei s-a schimbat. A schimbat o privire cu iubitul ei, Sam, iar apoi, fără nicio ezitare, a spus: „Am dat-o înapoi.” Cuvintele mi s-au părut imposibile de înțeles. Am crezut că am auzit greșit. „Cum adică ai dat-o înapoi”?
În acel moment, am întrebat ce înseamnă acest lucru. Mama a lăsat bebelușul din brațe, iar tata a ieșit din cameră, iar toată familia s-a lăsat cuprinsă de tăcerea grea. Erin mi-a spus, cu o răceală imensă, că, acum că avea un băiat biologic, nu mai avea nevoie de o fetiță. „Lily a fost adoptată. Nu mai am nevoie de ea”, a spus ea, fără să se clatine.
În acel moment, mi-am pierdut echilibrul. „Ai dat-o înapoi?” am întrebat, cutia de cadou căzând pe podea. „Nu este o jucărie pe care o returnezi la magazin, Erin! Este un copil!” Am fost copleșită de furie și neînțelegere. Erin a dat ochii peste cap și mi-a spus să mă liniștesc. „Oricum nu era cu adevărat a mea”, a adăugat ea, vorbind despre Lily cu o indiferență șocantă.
A spus că Lily fusese doar „temporară”, o fetiță pe care o îngrijise pentru o perioadă, până când ar fi avut un copil biologic. Cum să spui astfel de cuvinte despre un copil care te numea „mama” și care se simțea în siguranță în brațele tale?
Cum poate o mamă să trateze iubirea față de un copil adoptat ca pe ceva provizoriu? „TEMPORAR?” am repetat, simțind cum durerea și furia îmi cuprind sufletul. „Fetița aia te numea ‘Mami’ de doi ani!” am strigat, aproape fără aer. Iar Erin mi-a răspuns cu un ton rece: „Ah, poate să o spună altcuiva acum.” Cum să spui asemenea cuvinte? Cum să îți abandonezi copilul adoptiv de dragul unui altul, doar pentru că este „biologic”? Fiecare cuvânt spus de Erin părea o palmă dată în fața iubirii pe care o investește cineva într-un copil. „Cum poți să spui asta, Erin?” am întrebat-o, neînțelegând cum putea să trateze iubirea într-un mod atât de superficial.
Am făcut tot posibilul ca Lily să fie fericită
Erin mi-a spus că a făcut ce era mai bine pentru toată lumea, dar cuvintele ei nu aveau sens. Ce era mai bine în a renunța la un copil care te iubea și care te numea „mamă”? Cum poate cineva să fie atât de nepăsător față de un suflet mic, care își găsește adăpost în brațele tale? „Nu te înțeleg, Erin”, i-am spus, simțind o prăpastie între mine și ea. Căci cuvintele ei arătau că nu înțelegea ce înseamnă să fii părinte, ce înseamnă să iubești necondiționat.
Îmi amintesc cu claritate toate momentele în care am văzut-o pe Erin iubindu-o pe Lily. Cum o îngrijea, cum o hrănea, cum îi citea povești înainte de culcare. De câte ori nu îi spusese tuturor că Lily era fiica ei? Cum o iubise, cum luptase pentru ea, cum și-a dorit-o. Cum putea să o abandoneze după ce o îngrijise atâta timp? Ce se întâmplase cu acea dragoste? Cum putea să spună că acum că avea propriul ei copil biologic, nu mai avea loc pentru Lily? A fost ceva ce nu am putut înțelege și nu am acceptat niciodată.
În acel moment, am realizat că Lily nu era doar fiica Erinei, ci și a mea într-un fel. Eram nașa ei. Eram prezentă când plângea, când avea nevoie de un cămin cald. O legănam până adormea, îi făceam mici bucurii. M-am simțit strivită de durere, de răceala cu care Erin o tratase. Cum putea să spună că a renunțat la Lily pentru că avea un băiat biologic? Cum putea să trateze un copil cu atâta indiferență, după ce avusese o legătură atât de puternică cu el?
Știu că Erin și Sam au crezut că au făcut ceea ce era „cel mai bine” pentru ei, dar nu am putut să accept ceea ce s-a întâmplat. Sam, iubitul Erinei, a intervenit și a spus că au luat o decizie dificilă, dar că Lily ar urma să fie bine. Însă, nu am putut să fiu de acord. Apoi, după câteva zile, o veste neașteptată a venit la ușa lor. Serviciul de Protecție a Copilului a sosit pentru a cerceta procesul de adopție al Erinei și pentru a evalua dacă aceasta putea să asigure un mediu sigur și stabil pentru fiul ei. A fost o lovitură grea, o lecție pe care Erin părea să o învețe prea târziu. Karma și-a făcut apariția, iar sistemul a intervenit într-un mod care avea să schimbe totul.
Știam că Lily nu mai era cu Erin, dar întrebările nu se opreau. Unde era acum? Sistemul urma să investigheze tot ce se întâmplase, iar eu, ca nașa ei, nu aveam liniște până când nu o găseam. În cele din urmă, după câteva săptămâni de căutări și de incertitudine, am aflat că Lily era în continuare în plasament, iar eu aveam o șansă să o adopt. Eram hotărâtă să o aduc înapoi în viața mea, să o protejez de orice rău și să îi ofer un loc sigur, acolo unde iubirea nu ar mai avea limite. Lucru pe care l-am și reușit într-un final.
