Mirela Loșniță
Moștenirea este procesul legal prin care bunurile și datoriile unei persoane decedate sunt transferate moștenitorilor legali sau testamentari, în conformitate cu prevederile Codului Civil. Persoanele care au dreptul la moștenire sunt rudele aflate în viață ale defunctului, iar ordinea în care acestea pot moșteni este stabilită prin lege, în funcție de gradele de rudenie și de existența unui testament.
În absența unui testament, moștenirea se împarte conform legii, care stabilește patru clase de moștenitori
- Grupa I: Copiii și soțul supraviețuitor. Aceștia au întâietate la moștenire, fiind principalii beneficiari ai averii lăsate de decedat.
- Grupa II: Părinții, frații și surorile defunctului, precum și descendenții acestora (nepoți). Acești moștenitori au drept de succesiune doar dacă nu există persoane din prima clasă de moștenitori.
- Grupa III: Bunicii și străbunicii, pe linie maternă sau paternă. Aceștia moștenesc doar în absența moștenitorilor din primele două clase.
- Grupa IV: Mătuși, unchi, veri primari și frații sau surorile bunicilor, până la gradul al patrulea de rudenie. Aceștia sunt chemați la moștenire numai dacă nu există alte rude mai apropiate.
Un aspect de menționat este că, dacă soția supraviețuitoare este însărcinată la momentul decesului, copilul care urmează să se nască are drept de moștenitor și va fi inclus în partajul succesoral.
Persoane excluse de la moștenire
Chiar dacă o persoană poate avea calitatea de moștenitor, există situații în care aceasta poate fi exclusă de la succesiune. Codul Civil definește termenul de „nedemnitate”, care se aplică moștenitorilor care au comis anumite fapte grave. Astfel, o persoană poate fi considerată nedemnă de a moșteni în următoarele cazuri:
- Dacă a fost condamnată penal pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de a ucide persoana care lasă moștenirea. O astfel de acțiune descalifică automat persoana de la succesiune.
- Dacă a comis o infracțiune împotriva unui alt moștenitor înainte de deschiderea succesiunii. Prin această regulă se dorește protejarea celorlalți moștenitori de eventuale acțiuni violente.
- Dacă a distrus sau ascuns testamentul defunctului. Orice tentativă de a altera sau ascunde ultima dorință a celui decedat este considerată o încălcare gravă a drepturilor moștenitorilor legali.
Nedemnitatea poate fi constatată de o instanță de judecată sau de un notar public, în funcție de circumstanțele specifice ale fiecărui caz.
Când se pierde dreptul de moștenire
Potrivit legii, moștenitorul trebuie să accepte moștenirea într-un termen de un an de la deschiderea succesiunii, altfel pierde acest drept. Acceptarea moștenirii poate fi făcută:
- Expres, printr-un act autentic sau sub semnătură privată, în care moștenitorul își asumă calitatea de succesor.
- Tacit, când moștenitorul întreprinde acțiuni care demonstrează intenția de a moșteni (de exemplu, plata unor datorii ale defunctului).
Dacă moștenirea nu este acceptată în termenul de un an, se consideră că moștenitorul a renunțat tacit la succesiune. Există însă și excepții, în care termenul de acceptare începe să curgă de la alte momente, cum ar fi:
- De la data nașterii moștenitorului, dacă acesta s-a născut după deschiderea succesiunii.
- De la data înregistrării decesului în registrul de stare civilă, dacă moartea a fost declarată prin hotărâre judecătorească.
- De la data la care moștenitorul a aflat despre existența unui testament sau despre legătura de rudenie care îi conferă dreptul la moștenire.
După acceptarea moștenirii, dreptul de a fi moștenitor nu mai poate fi pierdut, iar persoana în cauză are dreptul de a revendica partea sa din bunurile succesorale.
Cunoașterea detaliilor legate de moștenire este esențială pentru a evita pierderea dreptului la succesiune și pentru a înțelege ce obligații financiare și legale implică acceptarea unei moșteniri. În plus, persoanele care se află în situația de a moșteni trebuie să fie conștiente de eventualele motive de nedemnitate care le-ar putea împiedica să devină moștenitori legali.
