Roxana
Poveștile de dragoste din perioada școlii sunt întotdeauna pline de inocență, timiditate și, uneori, stângăcie adorabilă. Nu de puține ori, primele sentimente romantice se nasc în sala de clasă, printre caiete, pixuri și lecții, iar modul în care copiii își exprimă aceste sentimente poate fi extrem de amuzant și plin de neprevăzut. Aceasta este povestea unei eleve care a avut curajul să-i scrie o scrisoare de dragoste colegului ei, iar ceea ce a urmat a fost neașteptat și de-a dreptul savuros.
Prima iubire – când totul este posibil
Ana, o elevă de clasa a V-a, era îndrăgostită până peste urechi de colegul ei, Andrei. Cei doi se cunoșteau de câțiva ani, fiind în aceeași clasă încă de la grădiniță, dar recent, Ana începuse să-l privească pe Andrei cu alți ochi. În loc să fie doar „colegul de bancă”, băiatul devenise obiectul afecțiunii ei secrete. Nu se știe exact ce a declanșat această schimbare – poate faptul că Andrei o ajutase la un moment dat să-și găsească creionul pierdut, sau poate zâmbetul lui care îi făcea inima să bată mai tare. Cert este că Ana își dorea să-i spună ce simțea.
Însă, ca orice elevă de vârsta ei, Ana era timidă și nu știa cum să abordeze situația. Îi era frică să vorbească direct cu Andrei și să-i mărturisească ce simțea. Așa că a decis să-i scrie o scrisoare de dragoste – o idee care i se părea atât curajoasă, cât și romantică. Ce putea merge rău?
Scrisoarea de dragoste
După câteva zile de gândire și de câteva schițe aruncate la gunoi, Ana a început să scrie scrisoarea. Era determinată să-și exprime sentimentele într-un mod cât mai sincer, dar și amuzant, pentru că se gândea că astfel ar reuși să atenueze din „greutatea” momentului. A luat o foaie de caiet cu linii și, cu un pix colorat, și-a așternut gândurile astfel:
„Dragă Andrei,
Știu că sună ciudat, dar vreau să-ți spun că îmi place de tine de mult timp. Mai exact de când ai adus acele gume de șters în formă de animale și mi-ai dat și mie una. Mi se pare că ești foarte drăguț și știi mereu să mă faci să râd, chiar și atunci când domnul profesor ne ceartă că vorbim în timpul orei.
Îmi place cum îți stă părul când nu îți faci temele (te rog să nu te superi, dar îți stă mai bine așa). Știu că e cam devreme să vorbim despre asta, dar mi-ar plăcea să fim iubiți. Promit că nu te voi pune să faci teme suplimentare și nici să vii la orele de dans pe care le urăști. Putem să fim doar noi doi, în pauze, la magazinul școlii, cumpărând croissante.
PS: Dacă și ție îți place de mine, te rog să îmi zâmbești de trei ori în timpul orei de matematică de mâine.
Cu drag, Ana.”
Reacția lui Andrei
A doua zi, Ana s-a dus la școală cu emoții mari. Își petrecuse toată seara imaginându-și ce se va întâmpla. Oare Andrei va citi scrisoarea și va râde de ea? Oare o va arăta tuturor colegilor? Sau poate, doar poate, Andrei va fi de acord să fie „iubiți”.
În timpul orei de matematică, Ana nu a putut să-și ia ochii de la Andrei. Băiatul părea să fie concentrat pe lecție, dar Ana spera că el a citit scrisoarea și își va îndeplini „promisiunea”. Ora se apropia de final și Andrei încă nu zâmbise. Dezamăgirea începea să-și facă loc în inima Anei.
Dar, chiar înainte de ultimul clopoțel, Andrei s-a întors spre ea și i-a zâmbit larg. De trei ori. Ana a simțit cum inima i se umple de bucurie și abia a așteptat să înceapă pauza ca să vadă ce se va întâmpla.
Răspunsul amuzant al lui Andrei
După ora de matematică, în pauză, Andrei s-a apropiat de banca Anei cu un aer serios, dar cu o sclipire jucăușă în ochi. Îi întinse un bilețel împăturit, apoi se întoarse repede la locul lui fără să spună nimic. Ana a desfăcut cu emoție bilețelul și a citit următoarele:
„Dragă Ana,
Am citit scrisoarea ta și mi-a plăcut foarte mult. Mai ales partea despre guma de șters – și eu credeam că aceea era cea mai cool din tot pachetul. Ești o fată foarte amuzantă și îmi place că reușești să mă faci să râd chiar și când trebuie să fac teme (care, apropo, sunt cel mai mare dușman al meu).
Să știi că îmi place și mie de tine, dar nu știu dacă sunt pregătit să fiu „iubitul” tău. Însă, dacă îți place, pot să fiu „colegul tău de croissante” și să ne întâlnim în fiecare pauză mare la magazinul școlii. Și poate, dacă suntem încă prieteni la sfârșitul anului, putem fi iubiți în vacanța de vară.
Cu respect, Andrei
PS: Dacă vrei să fim colegi de croissante, te rog să ridici mâna prima la ora de geografie.”
O poveste care a continuat
Ana a zâmbit când a citit răspunsul lui Andrei. Băiatul îi răspunsese într-un mod amuzant și prietenos, evitând orice situație stânjenitoare și păstrând atmosfera ușoară. În ora de geografie, Ana a ridicat mâna prima, iar Andrei i-a zâmbit larg din banca lui. Așa a început „parteneriatul” lor de croissante, iar în fiecare pauză mare, cei doi se întâlneau la magazinul școlii pentru a-și cumpăra gustarea preferată.
Pe măsură ce timpul trecea, prietenia lor devenea tot mai strânsă, iar Ana și Andrei găseau mereu motive să râdă împreună. În mod amuzant, colegii lor începuseră să-i numească „echipa croissantelor”, pentru că toată lumea știa despre obiceiul lor din pauze.
Lecția despre iubire și prietenie
Chiar dacă relația lor nu a început ca o poveste de iubire clasică, Ana și Andrei au învățat o lecție importantă despre prietenie și curajul de a-ți exprima sentimentele. Scrisoarea Anei a fost o dovadă a curajului de a-ți pune sentimentele pe hârtie, iar răspunsul lui Andrei a arătat că uneori lucrurile nu trebuie să fie luate atât de în serios și că este în regulă să lași timpul să decidă evoluția unei relații.
Până la sfârșitul anului școlar, Ana și Andrei deveniseră cei mai buni prieteni și, chiar dacă nu au devenit oficial „iubiți” în vacanța de vară, au păstrat legătura, continuând să fie alături unul de celălalt în toate momentele importante.
Epilog: Un zâmbet care continuă
Povestea celor doi ne amintește că dragostea și prietenia pot lua multe forme și că, la vârsta inocenței, totul poate fi posibil. În viață, uneori, lucrurile nu ies așa cum ne-am aștepta, dar, dacă avem curajul să ne deschidem inimile, putem găsi fericirea în cele mai neașteptate locuri. Ana și Andrei au rămas prieteni și chiar și după ani de zile, încă își amintesc cu drag de acea „scrisoare de dragoste” care a început totul, râzând la amintirea acelor timpuri inocente.
Aceasta este o poveste care demonstrează că nu contează cum începe o relație, fie ea de iubire sau de prietenie, ci ce învățăm din experiențele trăite și cum alegem să păstrăm acele momente frumoase. Poate că nu toți vom avea parte de „echipa croissantelor” în viața noastră, dar cu siguranță ne putem aminti cu drag de vremurile în care iubirea era simplă și amuzantă.
