Roxana
Înălțarea Domnului 2025 este una dintre cele mai profunde sărbători ale creștinismului ortodox, adânc înrădăcinată în conștiința poporului român. Este o zi în care credința, dorul și speranța se întâlnesc. O zi în care cerul pare că se deschide nu doar pentru Hristos, ci și pentru toți cei care au plecat dintre noi. În această zi sfântă, tradițiile românești capătă sensuri profunde, iar gesturile simple – o rugăciune, o lumânare aprinsă, o pomană – devin punți între lumi.
Pentru mulți, Înălțarea nu este doar sărbătoarea ridicării Domnului la cer, ci și momentul în care îi pot simți mai aproape pe cei trecuți în veșnicie. Se spune că, în această zi, porțile cerului se deschid și sufletele se odihnesc mai aproape de cei vii, iar pomenirea lor devine mai puternică, mai luminoasă, mai înălțătoare.
Ziua Înălțării, între sărbătoare creștină și zi a eroilor
În România, Înălțarea Domnului are o dublă semnificație. Pe lângă înțelesul religios – cel al urcării lui Iisus Hristos la cer, la 40 de zile după Înviere – această zi este și Ziua Eroilor, dedicată celor care s-au jertfit pentru patrie. Biserica și statul român au stabilit, prin hotărâre, ca aceste două sărbători să coincidă, tocmai pentru a sublinia legătura profundă dintre sacrificiul mântuitor al lui Hristos și jertfa soldaților români.
Această suprapunere oferă un cadru de reculegere colectivă, în care fiecare român este chemat să se oprească din ritmul grăbit al vieții și să privească în sus – spre cer, spre cei dragi, spre eternitate. Se trag clopotele în toate bisericile, se oficiază slujbe de pomenire, iar în cimitire, mormintele eroilor sunt îmbrăcate în flori și lumânări. Este o zi de tăcere și recunoștință, dar și de speranță.
Tradiții străvechi românești legate de pomenirea morților
Înălțarea este un moment aparte în calendarul popular. În multe zone din România, credincioșii duc la biserică coșuri cu colaci, ouă roșii, brânză, ceapă verde, cireșe și vin, pentru a le sfinți și a le împărți de pomană în amintirea celor adormiți. Aceste gesturi nu sunt doar ritualice – ele exprimă dragostea care nu moare, grija care trece dincolo de viață.
Se crede că în această zi, sufletele morților urcă la cer, împreună cu Domnul. De aceea, oamenii pun în coșurile de pomană și obiecte simbolice – o batistă, o lumânare, o floare – toate menite să le aducă mângâiere celor plecați și pace sufletului celui care oferă.
În unele sate din Ardeal și Maramureș, bătrânii spun că nu se lucrează în această zi. Gospodinele nu spală rufe, nu coasă, nu cosesc, pentru că orice muncă „lovește în liniștea celor din cer”. Este o zi în care se merge la biserică dimineața, iar după slujbă, oamenii se strâng la mesele de pomenire. Se roagă împreună, povestesc despre cei plecați, își amintesc chipuri, voci, întâmplări. Adevărate lecții de memorie afectivă și spirituală.
Rugăciuni puternice rostite în ziua Înălțării
Înălțarea Domnului este și un prilej pentru rugăciuni speciale. Preoții recomandă citirea Rugăciunii pentru cei adormiți, însoțită de aprinderea unei lumânări, chiar și acasă, în dreptul unei icoane. Este o formă de participare personală la sărbătoare, pentru cei care nu pot ajunge la biserică.
„Pomenește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi, părinți, frați, surori și pe toți cei care au adormit cu nădejdea Învierii și a vieții veșnice”, este începutul rugăciunii care, spusă cu credință, devine alinare și mângâiere.
În multe familii, această rugăciune este rostită în comun, în jurul mesei, înainte de a împărți pomana. Este momentul în care se simte cel mai intens legătura dintre lumea celor vii și a celor plecați. Rugăciunea devine pod între generații, între suferință și pace, între dor și credință.
Ce nu trebuie să faci de Înălțare dacă vrei să păstrezi liniștea sufletească
Tradiția populară românească e plină de avertismente transmise din bătrâni, iar Înălțarea nu face excepție. Se spune că, dacă lucrezi în această zi, „se supără morții” și visul devine neliniștit. Gospodarii evită munca grea, iar în unele zone se păstrează obiceiul de a nu tăia nimic cu cuțitul. Se taie pâinea cu mâna, colacul cu firul, brânza cu un cuțit de lemn.
Nu se fac certuri, nu se dau bani cu împrumut, nu se rostește numele morților fără pomenire. Este o zi de echilibru și tăcere, de împăcare între lumi, de liniște care se cere respectată. În unele părți ale Moldovei, bătrânele nu dau sare din casă, pentru că „sarea e legătura cu pământul, și azi se rup legăturile”.
Un alt obicei răspândit mai ales în zonele de munte este acela de a lega o batistă albă de ramura unui pom înflorit. Se spune că, dacă vântul o leagănă ușor, sufletul celui plecat a ajuns cu bine la Domnul.
Cum trăiesc tinerii români de azi Înălțarea Domnului
Deși trăim într-o societate tot mai digitalizată, cu agende pline și suflete obosite, Înălțarea rămâne un reper spiritual, inclusiv pentru tineri. Mulți aleg să-și petreacă ziua alături de familie, în liniște. Alții merg la cimitir, chiar dacă nu mai țin post sau nu frecventează biserica în mod constant. Pentru mulți, este una dintre puținele ocazii în care simt nevoia să revină la rădăcini, să pună o floare pe un mormânt, să spună „Doamne-ajută” în gând.
Pe rețelele sociale, tot mai mulți tineri postează mesaje de comemorare sau distribuie fotografii cu morminte înflorite, cu lumânări aprinse, cu icoane. Este o formă nouă de a menține vie memoria celor care au fost, o adaptare modernă a ceea ce în sate era odinioară „zicerea cu glas”.
În același timp, în orașele mari, multe parohii organizează slujbe în aer liber, procesiuni, distribuirea de pachete pentru nevoiași, în care voluntarii sunt în majoritate tineri. În acest sens, Înălțarea devine tot mai mult și un act de solidaritate, de împăcare cu trecutul și de asumare a prezentului.
