Ene Valentina
Prima zi din Postul cel Mare, cunoscută și sub denumirea de „lunea curată” sau „lunea păstorilor”, este încărcată de tradiții și obiceiuri cu rădăcini adânci în cultura românească. Această zi marchează începutul unei perioade de asceză și purificare spirituală înainte de sărbătoarea Paștilor, fiind ocazia perfectă pentru români să reînvie practici ancestrale care aduc sănătate, prosperitate și protecție.
„Lunea curată” din Postul Paștelui este o fereastră către universul bogat al tradițiilor și obiceiurilor românești, o zi în care spiritualitatea, cultura și tradiția se întâlnesc într-un spectacol de practici care au modelat identitatea românească de-a lungul timpului. Aceste tradiții, fie că sunt menite să aducă sănătate, prosperitate sau să purifice și să protejeze, rămân părți vii ale moștenirii culturale, amintindu-ne de legătura profundă dintre om și ciclurile naturii, precum și de importanța păstrării și revitalizării acestui patrimoniu inestimabil.
Ce nu trebuie să facă femeile în prima zi din Postul Paștelui 2024
În volumul „Sărbătorile la români”, etnologul și folcloristul Simion Florea Marian adună și descrie cu măiestrie modul în care românii din diverse zone ale țării își sărbătoreau „lunea curată”. De la Banat la Bucovina și Moldova, fiecare regiune adaugă propriile nuanțe acestor tradiții, oferind o imagine complexă și colorată a patrimoniului cultural românesc.
În Banat, „lunea curată” aducea cu sine obiceiul de a te da în scrânciob sau a te căra în legănuș, practici menite să aducă sănătate pe tot parcursul anului. De asemenea, această zi semnala începutul țesutului cămășilor în gospodării, o activitate esențială în pregătirea pentru sărbătorile pascale.
În Bucovina, femeile nu pregăteau mâncare fierbinte în această zi, optând în schimb pentru hrană rece precum pâine, mălai, varză murată sau castraveți murați. Această abstinență de la mâncarea gătită avea scopul de a proteja copiii de boli și afecțiuni.
Moldovenii aveau obiceiul de a face curățenie generală în „lunea curată”, spălând vasele și distribuind lumânări de pomană. Tradiția Spolocaniei, care implică consumul de borș gol cu pâine sau mălai pentru purificarea trupească, reflectă dorința de curățenie interioară, chiar dacă în timp aceasta a fost adesea înlocuită cu obiceiuri mai puțin sănătoase.
Ce se face în „lunea curată”
Înăcrirea borșului era o practică răspândită, procesul detaliat de preparare subliniind importanța acestui aliment în dieta postului. Pe de altă parte, în Muntenia și Dobrogea, „lunea curată” includea și obiceiuri mai puțin ortodoxe, precum chinuirea câinilor sau îngrijirea deosebită a gâștelor, acestea având legături cu credințe și speranțe legate de recoltă sau de protecție împotriva pericolelor.
Teodor Burada, citând originea romană a tradiției gâștelor care au salvat Capitoliul, oferă o perspectivă istorică asupra unor practici care au supraviețuit până în zilele noastre, reflectând un amalgam de credințe și simboluri ce traversează secole.
