Ene Valentina
Într-o eră în care sănătatea și bunăstarea devin tot mai importante pentru mulți, interesul pentru alimentele sănătoase și ecologice crește constant. Multe persoane aleg să cumpere produse cu eticheta „bio”, în căutarea unei alternative mai naturale și mai sigure la produsele convenționale care pot conține reziduuri de chimicale.
Această tendință este alimentată și de dorința părinților de a oferi copiilor lor mâncare fără substanțe nocive. Cu toate acestea, recentele descoperiri atrag atenția asupra faptului că chiar și sub eticheta „verde” se pot ascunde surprize neplăcute.
Pericolul din spatele produselor bio
Testele de laborator au scos la iveală că multe produse cu eticheta „bio” conțin reziduuri de substanțe chimice, unele dintre ele fiind interzise în culturile ecologice. Alexandru Cîrîc, directorul general al ICA (Inspectoratul pentru Controlul în Agricultură), a subliniat că din cele opt produse analizate, două nu au corespuns standardelor pentru produse bio. Este posibil ca, pe o scară mai largă, până la 20% dintre produsele etichetate ca „bio” să conțină reziduuri care nu ar trebui să se regăsească în produsele ecologice. Aceasta ridică întrebări serioase cu privire la procesul de certificare și monitorizare a alimentelor bio.
Testele de laborator au relevat prezența a trei substanțe chimice diferite în produsele bio analizate. Aceste substanțe, cum ar fi spinetoram, tiabendazol și imazalil, sunt interzise în culturile ecologice. Spinetoramul, de exemplu, este un insecticid utilizat pentru combaterea dăunătorilor, dar nu are ce căuta într-o cultură ecologică. Imazalilul este un fungicid, iar tiabendazolul este un conservant chimic. Toate aceste substanțe pot avea efecte negative asupra sănătății umane, inclusiv potențial cancerigene.
„În cazul salatei „baby spinach” avem, de pildă, prezenţa spinetoramului. Este un insecticid. Produsul nu poate fi bio. Este un produs obişnuit care trebuie vândut la preţul unui produs obişnuit. Nu la preţ de bio. În cazul grapefruitului roşu, de origine Africa de Sud, avem tiabendazol. Este un antihelmitic, este o substanţă chimică. Acesta nu trebuie să apară. Mai avem imazalilul. Ştiţi că se foloseşte pe citrice, dar, la fel- pentru citricele uzuale. În niciun caz pentru citricele bio. Din nou vorbim de fals alimentar”, a declarat Alexandru Cîrîc
Cine este răspunzător, de fapt
Un aspect important este cine poartă răspunderea pentru aceste situații. Cu atât de multe părți implicate în procesul de producție și distribuție a alimentelor, identificarea vinovaților devine complicată. În opinia unor experți, instituțiile guvernamentale, cum ar fi ANSVSA (Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor), ar trebui să aibă un rol mai activ în supravegherea și reglementarea produselor de pe piață.
Pe fondul acestor dezvăluiri îngrijorătoare, medicii nutriționiști și toxicologi au oferit sfaturi esențiale pentru consumatori. Un prim aspect important este să nu ne lăsăm păcăliți de aspectul perfect al fructelor și legumelor. Un aspect mai puțin atractiv poate ascunde un produs mult mai sănătos, deoarece un fruct care a intrat în contact cu prădătorii și a dezvoltat o imunitate va fi mai puțin atractiv din punct de vedere vizual, dar mai sănătos.
De asemenea, spălarea abundentă a fructelor și legumelor sub jet de apă și, în unele cazuri, decojirea acestora, poate reduce nivelul de pesticide. Cu toate acestea, este important să ne amintim că depășirile flagrante ale standardelor nu pot fi eliminate complet prin aceste măsuri și că preocupările cu privire la siguranța alimentelor rămân valabile.
