Roxana
Se împlinesc 7 ani de la tragedia de la Colectiv, în care au pierit 65 de oameni. Sunt 7 ani de durere și promisiuni, sunt 7 ani în care o rană a rămas deschisă, cea a părinților rămași fără fii și fiice. Statul a fost incapabil să corecteze o problemă reală în România, aceea a locurilor din spitale pentru marii arși.
La 30 octombrie se împlinesc şapte ani de la incendiul din clubul Colectiv. Răspunsurile autorităţilor încă întârzie, vinovaţii n-au fost toţi stabiliţi, iar centrele de Mari Arşi au rămas tot la stadiul de desen.
Eugen Iancu, tatăl lui Alex, unul dintre tinerii morţi după incendiul din Colectiv
Eugen Iancu, tatăl unei victime de la Colectiv, spune că sistemul de sănătate din România nu a reparat lipsurile ce au ieșit atunci la iveală. Bărbatul subliniază că nu a pus niciodată în discuție priceperea medicilor, ci condițiile de a ţine un ars în siguranță.
Fiul său Alexandru și-a găsit sfârșitul la 3 săptămâni după incendiu, pe un pat al Spitalului Sfântul Ioan din Capitală. Avea 22 de ani în 2015. Era a 59-a victimă a tragediei. Nu a fost transferat în străinătate, iar tatăl său spune că avea în corp 5 infecții nosocomiale la momentul decesului.
Eugen Iancu e dezamăgit că România nu are un spital pentru arși în condițiile în care acești pacienți necesită un regim cu totul special.
„Eu după 7 ani rămân cu dezamăgirea că nu am învăţat nimic, mie mi se pare că refuzăm în continuare să ne recunoaştem capacitatea de a trata, şi aici nu mă refer la priceperea medicilor, medicii se pricep, problema este că degeaba ai operaţia reuşită dacă pacientul moare din cauza infecţiilor.
Pacientul ars are un regim special, are nevoie de umiditate şi de temperatură constante, nu trebuie plimbat cum se întâmplă la noi în spitale, îl duci să-l operezi de la etajul 5 la etajul 3 cu liftul unde transporţi şi mâncare, şi gunoi, şi vizitatori, şi orice.
Asta este problema, noi nu am pus în discuţie niciodată priceperea medicilor, ci punem în discuţie dotarea spitalelor, condiţiile de a ţine un ars în siguranţă, un mare ars, ori aici suntem deficitari total şi problema, marea mea dezamăgire este că după 7 ani noi nu am fost în stare să construim un spital de arşi”, a declarat Eugen Iancu pentru news.ro.
Marea sa dezamăgire
Bărbatul susține că marii arși sunt tratați în spitale care nu au nicio treabă cu acest tip de pacienți și unde aceștia nu au practic nicio șansă de supraviețuire.
„Din păcate în ziua de astăzi se încalcă legea şi pacienţii sunt ţinuţi inclusiv în spitale care nu au nicio treabă cu tratarea arsului, prin UPU, în oraşe ca Sf. Gheorghe, Sighişoara, în orăşele mici unde un pacient cu arsuri care trec de 25, 30% aproape că nu are nicio şansă de supravieţuire. Aproape deloc, cel puţin în ultimul an sunt câteva transferuri, le numărăm pe degete, şi care s-au făcut la presiunea aparţinătorilor.
Sunt accidente, oameni care au accidente acasă, oameni care au accidente de muncă iar aparţinătorii unora dintre aceştia ştiu de existenţa noastră şi imediat ne caută pentru sfaturi, iar noi le spunem despre legi, ce trebuie să ceară, ce drepturi au, pentru că din păcate pacientul în România nu ştie ce drepturi are, nu ştie că statul este obligat prin lege să protejeze sănătatea şi viaţa pacientului şi din păcate e un lucru pe care eu nu-l pot înţelege, medicii riscă malpraxis-ul refuzând pacienţilor dreptul la sănătate şi viaţă în foarte, foarte multe cazuri”, a mai precizat Eugen Iancu.
„Am auzit că ne facem de râs dacă îi tot trimitem în străinătate, am auzit că tratamentul este scump, dar despre ce discutăm, nu cumva ar trebui să discutăm despre viaţa pacientului în primul rând?”, a mai declarat Eugen Iancu.
