Roxana
În fiecare an, mii de elevi din România sunt provocați să treacă prin evaluările clasice de la școală, de la lucrările de control la examenele finale. În mijlocul acestei rutine academice, apar din când în când exemple amuzante sau chiar uimitoare de creativitate, lipsă de atenție sau, în unele cazuri, o lipsă totală de interes față de subiectele propuse.
Un astfel de caz recent a devenit viral pe rețelele de socializare, după ce un elev a folosit versuri dintr-o melodie cunoscută de manelistul Florin Salam într-o lucrare de control la geografie. Tema: descrierea Munților Apuseni. Elevul, însă, părea să aibă cu totul alte planuri și gânduri, legate mai degrabă de vacanțe exotice decât de frumusețea munților din țară. Acest caz, deși comic la prima vedere, a generat o serie de discuții despre atitudinea elevilor față de învățământ și despre cum reacționează profesorii în astfel de situații.
Incidentul viral cu versurile din „Saint Tropez”
Elevul în cauză, în loc să se concentreze pe descrierea geografică a Munților Apuseni, a ales să scrie următoarele versuri dintr-o melodie populară a lui Florin Salam: „Hai în vacanţe pe la Saint Tropez, prin America şi prin Africa, că trece viaţa”. Pe cât de creativ și îndrăzneț a fost gestul, pe atât de mare a fost și frustrarea profesorului, care, conform surselor, a fost cu adevărat uimit și indignat de lipsa de interes a elevului pentru tema dată.
În loc să se limiteze la o simplă mustrare sau la o notă mică, profesorul a ales să răspundă într-o manieră ironică, notând doar un simplu „Hai!” în josul lucrării, ca răspuns la „provocarea” din versurile elevului. Cu toate că acest răspuns poate fi interpretat ca o glumă, reflectă clar o problemă mai profundă: deconectarea unor elevi de la realitățile educaționale și concentrarea lor pe alte activități sau interese.
Alte exemple amuzante din lucrările elevilor
Acest caz nu este singular, iar Internetul este plin de exemple amuzante sau chiar absurde de lucrări de control sau examene la care elevii au scris răspunsuri complet surprinzătoare. Un exemplu devenit celebru în mediul online este o lucrare de biologie în care un elev, neștiind răspunsul corect la o întrebare despre ADN, a ales să scrie „ADN-ul este secretul vieții… dar nu îl pot descifra acum”. Chiar dacă elevul nu a primit puncte pentru această „observație”, comentariul său a devenit viral și a stârnit multe zâmbete.
Un alt exemplu vine de la un examen de istorie, unde un elev a fost întrebat despre cauzele Războiului de Independență din România. În loc să răspundă pe tema războiului, elevul a scris o poveste fictivă despre cum „eroii” români au fost încurajați de o invazie extraterestră să lupte pentru independența lor. Deși profesorul a fost extrem de amuzat de această poveste, nota a rămas una foarte mică.
Aceste exemple pot părea doar niște simple glume, dar ele reflectă un aspect important al educației: modul în care elevii reacționează atunci când nu sunt implicați activ sau nu înțeleg subiectul. Fie că este vorba despre distragerea atenției, gândul la vacanță sau o încercare de a „păcăli” profesorul cu răspunsuri amuzante, aceste lucrări arată că unii elevi aleg să se exprime creativ, chiar și atunci când nu sunt în elementul lor.
Ce spun profesorii despre aceste „răspunsuri creative”
Profesorii, în general, au reacții mixte față de astfel de incidente. Unii văd în ele o formă de umor involuntar care poate face procesul de corectare mai puțin plictisitor. Într-o discuție recentă, un profesor de geografie a mărturisit că de multe ori a întâlnit răspunsuri care l-au făcut să râdă în hohote, deși nota elevului nu a fost influențată de acest lucru. „Este adevărat că uneori îți vine să râzi când vezi cum încearcă elevii să îți facă ziua mai frumoasă, dar, din păcate, asta nu ajută la note. În același timp, te întrebi ce îi motivează să facă astfel de lucruri.”
Alți profesori, însă, consideră aceste „glume” drept o lipsă de respect față de munca lor și față de importanța educației. „Este frustrant să vezi că unii elevi tratează învățătura ca pe o glumă. Încercăm să le oferim o educație solidă, să-i pregătim pentru viață, iar ei vin cu astfel de răspunsuri. E ca și cum ar arunca în derizoriu munca noastră și importanța cunoștințelor”, a declarat un profesor de istorie din București.
Creativitate sau dezinteres? O problemă de educație sau de motivație?
Cazurile în care elevii aleg să răspundă cu versuri de manele sau povești fictive în lucrările de control nu sunt doar amuzante, ci ridică și întrebări serioase despre motivația lor și despre cum este percepută educația în rândul tinerilor. De ce unii elevi ajung să își bată joc de astfel de evaluări? Este vorba de o problemă de dezinteres față de materii sau de o lipsă de motivație?
Studiile arată că elevii care nu se simt implicați activ în procesul educațional sau care nu găsesc relevanță în ceea ce învață tind să se deconecteze de la subiectele predate. În unele cazuri, aceasta poate duce la comportamente de evitare a efortului intelectual, precum răspunsurile superficiale sau comice în lucrările de control. „Când elevii nu se simt conectați la ceea ce învață, când nu înțeleg importanța materiei, se pot simți tentați să trateze subiectele cu lejeritate sau chiar să le ia în râs”, explică un psiholog educațional.
Pe de altă parte, există și elevi care se simt copleșiți de presiunea notelor și a așteptărilor, ceea ce îi determină să recurgă la soluții „creative” pentru a face față examenelor. În loc să își asume eșecul sau să încerce să își îmbunătățească cunoștințele, unii aleg să transforme examenul într-un moment de „divertisment”. De multe ori, acești elevi sunt cei care ar putea avea nevoie de sprijin suplimentar pentru a înțelege importanța educației și pentru a-și găsi motivația.
Ce putem învăța din aceste cazuri?
Deși astfel de cazuri amuzante nu sunt o regulă, ele pun în lumină anumite provocări ale sistemului educațional din România. Faptul că elevii aleg să răspundă în moduri neobișnuite sau chiar absurde poate fi un semnal de alarmă. Pe de o parte, poate indica o lipsă de interes față de subiectele predate, pe de altă parte, poate sugera o nevoie mai mare de adaptare a metodelor de predare la nevoile și interesele elevilor.
Profesorii au un rol esențial în acest proces, iar reacțiile lor la astfel de răspunsuri pot influența modul în care elevii percep importanța educației. Un răspuns precum cel oferit de profesorul de geografie din exemplul nostru – un simplu „Hai!” – poate fi interpretat ca o ironie subtilă, dar și ca un semn că profesorii își doresc ca elevii să fie mai implicați și mai responsabili.
