Cristina Cohuț
Doliu în magistratură și în lumea sportului. Georgeta Ciungan, judecătoare și fostă campioană mondială la atletism, a fost găsită moartă în locuința sa din comuna Nojorid, județul Bihor. Avea 51 de ani. O femeie puternică, disciplinată, ambițioasă, cu o carieră dublă marcată de performanță – atât pe pistă, cât și în sala de judecată – s-a stins într-un mod neașteptat și tulburător.
Trupul neînsuflețit al judecătoarei, găsit în locuința sa din Nojorid
Dimineața de luni, 13 mai, a adus o veste dureroasă pentru colegii din sistemul judiciar. Polițiștii din Bihor au fost alertați după ce judecătoarea nu a mai răspuns la apelurile telefonice repetate. Apropiații s-au temut de ce era mai rău. Din păcate, temerile s-au adeverit.
Corpul neînsuflețit al magistratului a fost găsit în casa sa, într-un context care ridică semne de întrebare. Primele informații sugerează o posibilă sinucidere. Georgeta Ciungan ar fi fost găsită spânzurată. Anchetatorii au început cercetările sub coordonarea unui procuror. Cauza exactă a morții urmează să fie stabilită după efectuarea necropsiei, relatează cancan.ro.
Apropiați ai magistratei spun că în ultima vreme devenise tot mai retrasă. Se plângea de presiunea psihologică din instanță și de volumul enorm de muncă. Avea în lucru dosare grele, unele dintre ele aflate la un pas de final.
Georgeta Ciungan, o carieră de excepție
Puțini oameni reușesc performanțe excepționale în două domenii total diferite. Georgeta Ciungan a fost unul dintre acești oameni. O femeie care a cunoscut podiumul mondial în sport și greutatea deciziilor în magistratură.
În 1992, numele ei era scris pe buzele comentatorilor sportivi din întreaga lume. La Campionatul Mondial de Atletism pentru juniori de la Seul, România cucerea două medalii de aur prin Georgeta Ciungan: una la 400 de metri garduri, cealaltă în proba de ștafetă 4×400 metri.
Avea 18 ani. Visa la Jocurile Olimpice. Se antrena cu o disciplină de fier. Era văzută ca una dintre cele mai promițătoare atlete ale generației sale. Dar viața avea alte planuri. O accidentare gravă la tendonul ahilian i-a frânt cariera sportivă. A fost operată de două ori. Revenirea nu a mai fost posibilă.
Atunci a făcut ceea ce puțini ar fi avut puterea să facă: a luat-o de la zero. A renunțat la sport, dar nu și la lupta pentru performanță. A ales dreptul. A studiat la Universitatea „George Barițiu” din Brașov, și-a luat licența cu rezultate excelente și a intrat în magistratură în anul 2015.
Carieră solidă în sistemul de justiție
Judecătoarea Ciungan a activat inițial la Tribunalul Vrancea, unde a câștigat rapid respectul colegilor prin seriozitate și exigență. În 2018, s-a transferat la Tribunalul Bihor, iar în scurt timp a fost numită președinte al Secției Penale.
Era cunoscută pentru verticalitate, pentru decizii motivate temeinic și pentru o atitudine echilibrată în sala de judecată. Niciun caz nu era tratat superficial. Nicio audiere nu era scurtată din comoditate. Își citea dosarele până noaptea târziu. Se documenta în weekend. Trăia fiecare proces ca și cum ar fi fost primul.
Printre dosarele pe care le judeca în ultima perioadă se numărau două cauze cu ecou public:
- Procesul în care Victor Micula este acuzat că ar fi accesat baze de date ale Ministerului de Interne, cu ajutorul a patru polițiști.
- Cazul privind presupuse fapte de corupție la Universitatea din Oradea, unde psiholoaga Camelia Dindelegan ar fi oferit cadouri pentru a fi avansată universitar.
Pentru ambele cauze, termenul final era stabilit pe 15 mai, adică exact la două zile după tragica sa dispariție.
Depresia, boala care nu se vede
În ciuda aparențelor de forță, de control, de succes, Georgeta Ciungan suferea. Apropiați spun că în ultimele luni fusese copleșită. Că vorbea des despre epuizare. Că se simțea singură și invizibilă.
Un judecător nu are pauză. Nu are voie să greșească. Nu poate cere amânare. Volumul de muncă este uriaș. Răspunderea, zdrobitoare. Iar când pe umerii tăi apasă soarta unor oameni, libertatea sau cariera lor, în fiecare zi, presiunea psihologică poate deveni insuportabilă.
Surse din sistem spun că judecătoarea se plângea tot mai des de faptul că nu are timp de viață personală. Că nu mai apuca să doarmă. Că simțea că e la limită. Că nu mai avea energie.
Dar, ca mulți alți profesioniști din sistem, a ales să tacă. Să meargă mai departe. Să țină în ea. Să nu arate slăbiciune. Până când a fost prea târziu.
Vestea morții fostei atlete a ajuns și la federațiile sportive. Foști colegi de lot național, antrenori, medici sportivi și-au exprimat durerea. Georgeta Ciungan era considerată o legendă tăcută a atletismului românesc.
Un destin cu lumină și întuneric
Georgeta Ciungan a fost o femeie care a trăit între extreme. A urcat pe podium, dar a coborât în singurătate. A judecat oameni, dar nu și-a găsit dreptatea interioară. A fost admirată, dar s-a simțit nevăzută.
Din medalie în robă, din stadion în sala de judecată, a dus o viață care părea de neatins. Dar niciun om nu e de piatră. Și niciun campion nu e imun la durere.
A fost luptătoare până la capăt. Și poate că, într-o zi, vom învăța să ne uităm mai atent la cei care par invincibili. Să întrebăm dacă sunt bine. Să nu presupunem că cei tari nu suferă.
Dumnezeu să o odihnească în pace.
