Care este pluralul cuvântului „status”? Greșeala pe care o fac milioane de români

Este prezent în viețile noastre digitale, pe rețele sociale, în emailuri sau în limbajul de zi cu zi. Cuvântul „status” a devenit atât de familiar, încât puțini își pun întrebarea: îl folosim corect? Și mai ales — care este pluralul lui? Răspunsul te-ar putea surprinde, pentru că greșeala se repetă de milioane de ori, în comentarii, articole și chiar în discursuri oficiale.

Citește și

Ce ocupație are soția lui Ionel Ganea și cum a început povestea de dragoste dintre...

Fie că vorbim despre „statusuri” pe Facebook, „statusuri de proiect” în companii sau „statuturi” în contexte formale, confuzia este uriașă. Iar explicația are legătură nu doar cu limba română, ci și cu originile latine ale cuvântului și influențele englezești din vocabularul actual.

De unde vine cuvântul „status” și ce înseamnă

Cuvântul „status” provine din limba latină, unde însemna „stare”, „poziție”, „condiție” sau „situație”. În latină, „status” este un substantiv de gen masculin, din a patra declinare, și se pronunța în mod clar cu accent pe prima silabă: stătus.

În română, „status” a pătruns prin intermediul limbii engleze, în care a căpătat o nuanță specifică erei digitale. În engleză, „status” este folosit atât pentru a desemna o „stare de fapt” (status of a situation), cât și pentru acea scurtă propoziție sau imagine pe care o publicăm pe un profil social.

Astfel, în limba română modernă, „status” a fost adoptat cu sensul de:

• mesaj publicat pe o rețea de socializare (ex. Facebook, WhatsApp)

• starea actuală a unei activități sau proiect

• poziția socială sau profesională a unei persoane

De aici și dilema: cum pluralizăm corect acest cuvânt? Avem voie să spunem „statusuri”? Sau ar trebui să scriem „statusuri” doar în unele contexte?

Ce spune DOOM despre pluralul cuvântului „status”

Pentru a înțelege care este forma corectă, consultăm sursa oficială a limbii române: Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (DOOM3), ediția actualizată.

Surpriză: „status” NU apare încă în DOOM3. Asta înseamnă că limba română oficială nu a stabilit o normă gramaticală recunoscută pentru pluralul cuvântului.

În absența unei forme oficiale în DOOM, avem două opțiuni:

1. Să folosim pluralul adaptat după modelul limbii române: adăugând sufixul -uri, rezultând „statusuri”

2. Să menținem forma de plural internațională, de origine latină sau engleză, fără a adăuga sufixe românești — ceea ce însă nu se potrivește cu regulile curente ale limbii române, care cere pluralizarea pentru substantive comune neproprii.

Așadar, în limbaj uzual, forma statusuri este acceptabilă din punct de vedere logic și lingvistic, în lipsa unei norme oficiale contrare. Este similară altor adaptări ca „mailuri”, „tweeturi”, „live-uri”, „meetinguri”.

De ce „statusuri” e acceptat, chiar dacă sună ciudat

Pentru mulți vorbitori de limba română, pluralul „statusuri” sună greșit sau forțat. Poate din cauza originii latine a cuvântului sau poate pentru că suntem obișnuiți cu pluraluri în „-e” sau „-i”, iar „-uri” pare rece și tehnic.

Totuși, forma „statusuri” este gramaticală și corectă, conform mecanismului de adaptare a cuvintelor străine în limba română. Aceeași regulă se aplică pentru:

• „live” → „live-uri”

• „event” → „eventuri”

• „meeting” → „meetinguri”

• „email” → „emailuri”

Toate aceste exemple sunt împrumuturi recente, care s-au integrat în limba română prin pluralizare cu -uri. Este un mecanism de adaptare des întâlnit în limbajul de birou, IT, media și social media.

Astfel, dacă spui „am publicat trei statusuri astăzi” sau „managerul cere un raport de statusuri săptămânale”, te exprimi corect, chiar dacă nu toți vor accepta ușor această formă.

Confuzia între „status” și „statut”

O altă greșeală frecventă apare din confuzia cuvintelor „status” și „statut”.

• Statut este un cuvânt vechi în limba română, cu origini tot latine, care înseamnă regulament sau poziție socială stabilită legal. De exemplu, „statutul funcționarului public” sau „statutul elevilor”.

• Status, în schimb, este un anglicism modern, care desemnează fie o postare online, fie o stare temporară.

Astfel, pluralul lui „statut” este „statute”, iar pluralul lui „status” este „statusuri”.

Greșelile apar când cineva spune:

„Au fost publicate mai multe statute pe Facebook.”

Această frază este greșită, pentru că pe Facebook publicăm „statusuri”, nu „statute”. „Statute” înseamnă altceva — legi, regulamente, nu texte personale.

Prin urmare, forma corectă este:

„Au fost publicate mai multe statusuri pe Facebook.”

Cum evităm greșelile gramaticale în mediul digital

Într-o lume dominată de rețele sociale, fiecare cuvânt contează. Greșelile lingvistice devin virale, stârnesc ironii sau chiar duc la pierderea credibilității. Tocmai de aceea, este esențial să cunoaștem formele corecte, chiar și atunci când regulile nu sunt 100% oficializate.

Pentru a evita greșelile, ține cont de câteva reguli simple:

1. Dacă un cuvânt străin a intrat în vorbirea curentă, pluralizează-l cu -uri.

2. Evită confuzia cu cuvintele similare din limba română care au alt sens.

3. Verifică dacă cuvântul există în DOOM. Dacă nu, adaptează-l logic la structura limbii române.

4. Nu folosi forme „sofisticate” doar pentru că sună mai „inteligent” (ex: „statute” în loc de „statusuri”).

Limba e vie. Și chiar dacă DOOM3 nu a inclus încă „status”, realitatea din online îl transformă într-un cuvânt indispensabil.

De ce greșeala e atât de răspândită

Milioane de români spun „statute” în loc de „statusuri” sau evită pluralul și aleg forme evazive ca „mesaje”, „postări” sau „texte”. Această evitare provine din:

• lipsa unei norme oficiale (lipsa din DOOM)

• frica de a greși

• neîncrederea în adaptarea cuvintelor străine

• influența limbii engleze, unde „status” e invarabil în plural

Astfel, oamenii preferă să spună:

• „am pus un mesaj nou” în loc de „am pus un status nou”

• „am postat ceva” în loc de „am scris un status”

Totul pentru a evita pluralul. Dar această evitare ne limitează limbajul și exprimarea. De aceea, normalizarea termenilor precum „statusuri” ajută nu doar la corectitudine, ci și la fluiditatea comunicării.

Ce facem mai departe? Acceptăm „statusuri” sau inventăm altceva?

Într-un viitor apropiat, e foarte probabil ca DOOM să includă termenul „status” și să recomande pluralul „statusuri”. Deja e folosit masiv în presă, în companii și pe rețelele sociale. Academia nu poate ignora realitatea digitală.

Până atunci, este perfect acceptabil — chiar recomandat — să folosim forma „statusuri” ca plural pentru „status”, și să o preferăm oricărei forme alternative confuze sau incorecte.