Viktor Gherașcenko a murit la 87 de ani. El a fost omul care a semnat cele mai dure reforme monetare din istoria post-sovietică

 Viktor Gherașcenko, fostul guvernator al Băncii de Stat a URSS și ulterior al Băncii Centrale a Rusiei, a încetat din viață la vârsta de 87 de ani. Anunțul dispariției sale a fost confirmat de Radio Svoboda și a provocat reacții puternice în spațiul public, marcate de amintiri amestecate – de la respectul față de un tehnocrat cu un parcurs remarcabil, la amărăciunea provocată de deciziile care au dus la pierderea economiilor a milioane de oameni.

Citește și

Omul lui Hagi, în stare critică. Fostul campion al României a căzut inconștient pe trotuar

Figura sa rămâne una controversată în istoria financiară a Rusiei, simbolizând atât profesionalismul de școală veche, cât și dramatismul unei epoci în care colapsul economic și tranziția brutală au marcat ireversibil viețile oamenilor obișnuiți.

Viktor Gherașcenko a murit la 87 de ani

Născut pe 21 decembrie 1937, Viktor Gherașcenko a devenit o figură centrală în arhitectura bancară a Uniunii Sovietice și, mai târziu, a Federației Ruse. Presa rusă notează un fapt unic: Gherașcenko a fost singura persoană care a condus de patru ori instituția bancară supremă a țării – de două ori în fruntea Băncii de Stat a URSS și de două ori la cârma Băncii Centrale a Rusiei.

Educat ca economist, și-a început cariera într-un domeniu care necesita prudență, viziune și o înțelegere profundă a echilibrelor macroeconomice. A activat mulți ani în cadrul Băncii Sovietice de Comerț Exterior, inclusiv în misiuni externe, dobândind experiență internațională într-un sistem în care granițele economice erau adesea rigide și ideologizate.

În august 1989, în plină perioadă de tranziție și tensiuni interne, este numit președinte al Băncii de Stat a URSS. În acea vreme, sistemul sovietic se clătina din temelii, iar deciziile luate de el în anii următori aveau să rămână adânc imprimate în memoria colectivă.

O reformă monetară percepută ca un jaf legalizat

Ianuarie 1991 a reprezentat un moment de cotitură nu doar pentru cariera lui Gherașcenko, ci pentru întreaga populație sovietică. Sub conducerea sa, a fost aplicată una dintre cele mai controversate reforme monetare din istoria spațiului ex-sovietic. Într-un interval de doar trei zile, cetățenii aveau posibilitatea de a schimba bancnotele vechi cu unele noi, dar cu o limită strict impusă pentru sumele acceptate.

Milioane de oameni au fost luați prin surprindere și și-au pierdut economiile agonisite. Statul justifica măsura prin nevoia de a reduce masa monetară și de a combate inflația galopantă și lipsa produselor esențiale. Însă în percepția publicului, această „reformă” a echivalat cu o confiscare mascată – un act brutal, care a dus la o pierdere definitivă a încrederii în instituțiile statului.

A fost un șoc colectiv nu doar economic, ci și psihologic. Într-un sistem care promitea securitate totală, cetățenii au simțit, poate pentru prima dată, vulnerabilitatea cruntă a propriilor finanțe și instabilitatea radicală a unei puteri politice în colaps.

Odată cu destrămarea URSS, în decembrie 1991, Banca de Stat a încetat să mai existe, iar Gherașcenko a fost nevoit să plece. Însă cariera sa nu s-a încheiat aici. În iulie 1992, revine surprinzător la conducerea noii Bănci Centrale a Rusiei, într-un moment extrem de volatil pentru economia rusă. Țara tocmai intrase într-o spirală haotică de reforme, privatizări forțate, colaps industrial și hiperinflație.

În vara lui 1993, sub mandatul său, autoritățile au impus o nouă reformă monetară cu caracter confiscator. De această dată, era vorba de înlocuirea vechilor ruble sovietice cu noi bancnote, însă și aici, termenul limită și condițiile de schimb au creat panică și pierderi masive în rândul populației.

În 1994, este demis, dar numele său rămâne asociat definitiv cu stilul autoritar de gestionare a crizelor economice și cu măsurile de control al inflației luate cu prețul sacrificării bunăstării individuale.

După criza financiară din 1998, una dintre cele mai severe din istoria Rusiei post-sovietice, Viktor Gherașcenko este readus la conducerea Băncii Centrale, unde rămâne până în 2002. Este considerat, în acel moment, o alegere de compromis – un om cu experiență, dar și cu o imagine publică controversată scrie ziare.com.

Politică, nostalgii sovietice și idei economice moderne

După retragerea din funcțiile executive, Gherașcenko nu a dispărut complet din viața publică. A devenit deputat în Duma de Stat și, pentru o perioadă scurtă, a cochetat cu ideea unei candidaturi la alegerile prezidențiale. Candidatura i-a fost însă respinsă, iar implicarea sa politică s-a limitat, în mare parte, la poziționări ideologice.

A rămas fidel ideii unei cooperări economice între fostele republici sovietice, însă într-o formulă nouă, fără impuneri politice, cu accent pe respect reciproc și parteneriat. Era, în esență, un nostalgic pragmatic – conștient că Uniunea Sovietică nu mai poate fi reînviată, dar în continuare atașat de ideea solidarității economice regionale.

Totuși, criza financiară rusă de la sfârșitul anilor ’90 a avut un impact indirect și asupra Ucrainei. Numeroase fonduri ucrainene s-au pierdut în haosul economic al vecinului estic, iar consecințele s-au resimțit dureros la nivel regional.