Ene Valentina
Obezitatea este o problemă tot mai des întâlnită în societatea contemporană, iar modalitatea principală de evaluare a acestei afecțiuni este prin utilizarea Indicelui de Masă Corporală (IMC). Cu toate acestea, un nou studiu prezentat în cadrul ENDO 2023 de la Chicago susține că IMC-ul nu este o metodă adecvată pentru măsurarea obezității și scoate în evidență numeroasele sale defecte.
IMC-ul, calculat pe baza greutății și înălțimii unei persoane, a fost considerat de mult timp standardul de aur în determinarea stării de obezitate sau supraponderalitate. Valoarea de 30 și peste a IMC-ului indică obezitate, în timp ce valori între 25 și sub 30 sunt considerate supraponderale.
De ce pot fi oameni obezi, potrivit indicelui de masă corporală
Medicii se bazează pe aceste valori pentru a identifica persoanele expuse riscului de diabet de tip 2 și boli de inimă. Cu toate acestea, noul studiu demontează eficiența acestui indicator și arată că există multe cazuri de obezitate care scapă detectării prin intermediul IMC-ului.
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au analizat datele a aproximativ 10.000 de adulți din SUA, colectate în perioada 2011-2018. Rezultatele au arătat că aproape 36% dintre aceștia erau considerați obezi în funcție de IMC. Totuși, este important să menționăm că acest indicator nu ia în considerare alți factori esențiali, cum ar fi distribuția grăsimii în corp, circumferința taliei și proporția de grăsime în compoziția corporală totală. De aceea, profesioniștii din domeniul sănătății din SUA au adoptat recent o nouă politică ce îi îndeamnă să utilizeze aceste măsuri suplimentare în combinație cu IMC-ul.
Principiile pe care bazează IMC
De fapt, IMC-ul se bazează pur și simplu pe raportul dintre greutatea unei persoane și înălțimea acesteia la pătrat, ignorând faptul că greutatea unei persoane nu este determinată exclusiv de cantitatea de grăsime din corp. Mușchii, oasele, apa și organele contribuie și ele la greutatea totală a unei persoane.
Din acest motiv, IMC-ul poate fi înșelător în cazul persoanelor cu o compoziție corporală mai musculoasă. Deoarece mușchii cântăresc mai mult decât grăsimea, este posibil ca o persoană să aibă un IMC ridicat, dar să aibă de fapt o compoziție corporală sănătoasă și să ardă mai multe calorii chiar și în repaus.
Un alt aspect important subliniat de noul studiu se referă la distribuția grăsimii în corp. Grăsimea viscerală, adică cea depozitată în jurul organelor interne, este asociată cu riscul crescut de diabet de tip 2 și boli de inimă.
În schimb, grăsimea stocată în jurul picioarelor poate avea un efect protector împotriva acestor boli metabolice. Aceste informații subliniază faptul că IMC-ul nu poate reflecta în mod adecvat aceste aspecte și că este necesară o evaluare mai completă a compoziției corporale și distribuției grăsimii.
