Georgescu Dragos
Cercetătorii de la diverse universități au documentat recent posibilul sfârșit a lumii, concentrându-se pe impactul piticelor albe asupra sistemelor planetare, inclusiv a sistemului nostru solar. Această cercetare a fost publicată în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society (MNRAS).
Piticele albe sunt stele aflate în stadiul final al vieții lor, care și-au epuizat rezervele de combustibil inițiale. Ele sunt constituite în principal dintr-un nucleu de carbon și oxigen, cu o masă insuficientă pentru a susține fuziunea nucleară. Ca urmare, gravitația atrage materia stelară către nucleu, transformând-o într-o pitică albă, extrem de densă – o astfel de pitică albă poate avea dimensiunea aproximativă a Pământului, dar cu masa echivalentă cu cea a Soarelui.
Ce se întâmplă cu Pământul
Estimările sugerează că, înainte ca Soarele să devină o pitică albă, este probabil ca Pământul să fie înghițit de acesta. Cu toate acestea, restul sistemului solar, inclusiv asteroizii dintre Marte și Jupiter și lunile lui Jupiter, ar putea fi afectate în mod dramatic de gravitația piticelor albe, sfărâmându-se în bucăți din ce în ce mai mici.
Dr. Amornrat Aungwerojwit de la Universitatea Naresuan din Thailanda, care a condus studiul, explică: „Cercetările anterioare au arătat că piticele albe pot distruge corpurile planetare care se apropie de ele, sfâșindu-le în bucăți mai mici. Detectarea acestor resturi de asteroizi și sateliți în jurul piticelor albe este extrem de importantă și ne oferă informații valoroase despre compoziția originală a acestor corpuri planetare”.
Profesorul Boris Gaensicke de la Universitatea din Warwick adaugă: „Este trist faptul că Pământul este probabil să fie înghițit de Soare înainte ca acesta să devină o pitică albă. În ceea ce privește restul sistemului solar, este posibil ca unele corpuri, precum asteroizii dintre Marte și Jupiter și unele dintre lunile lui Jupiter, să fie afectate și să fie distruse în final”.
Studiul, care a durat 17 ani, s-a concentrat pe observarea schimbărilor de luminozitate ale unor pitice albe specifice, furnizând informații despre modul în care acestea atrag și distrug corpurile planetare aflate în jurul lor. Unele observații au relevat evenimente catastrofale majore, în timp ce altele au arătat variabilitate haotică în luminozitate și comportament.
Profesorul Gaensicke concluzionează: „Chiar dacă studiul nostru oferă perspective importante asupra evoluției sistemelor planetare în jurul piticelor albe, este evident că aceste sisteme sunt mult mai complexe decât ne-am imaginat”.
