Adelina C
În zona Olteniei, un obicei încărcat de tradiție și semnificație este datul la grindă al copilului în prima zi din an. Această practică ancestrală se transmite din generație în generație, păstrându-și autenticitatea și simbolismul din vremurile bunicilor.
Originea datului la grindă
Datul la grindă al copilului are rădăcini adânci în vechile tradiții ale Olteniei, unde grinda nu era doar o parte a construcției, ci și un simbol al creșterii și înălțării. Prin această practică, comunitatea își exprimă dorința ca micuții să crească sănătoși și înalți, precum grinda care străbate întreaga cameră.
Obiceiul are legătură cu un tip de pătuț special fixat la grindă, ce funcționa ca un leagăn. În vremuri străvechi, acesta era folosit pentru a oferi copiilor o modalitate de a se legăna, semnificând astfel o creștere armonioasă și sănătoasă.
Conform tradiției, în prima zi a anului, în primele ore ale dimineții, fiecare copil sub vârsta de trei ani trebuie să primească binecuvântarea moașei. Aceasta este persoana care l-a ținut în brațe și l-a îngrijit în momentul părăsirii maternității. Așadar, ea are rolul de a da copilul la grindă, marcând astfel un moment simbolic de trecere și început.
Ce se rostește atunci când se dă copilul la grindă
Când se ridică la grindă copilul, momentul este însoțit de cuvinte pline de semnificație și binecuvântare. Copilul este ridicat de trei ori de la podea până la grindă, iar moașa rostește cuvintele sacre: „Jos grindă, sus copil, să crești înalt și frumos.”
Aceste cuvinte nu sunt doar formule goale, ci reprezintă o invocație a dorinței colective a comunității pentru ca micuții să crească sănătoși și plini de vitalitate.
Chiar și în prezent, datul la grindă al copilului rămâne o tradiție vie și respectată în unele zone din România. Această practică ancestrală nu doar păstrează legătura cu trecutul, ci aduce și un sentiment de unitate și binecuvântare în comunitate.
Datul la grindă al copilului este mult mai mult decât o simplă tradiție. Este o formă de conectare cu rădăcinile culturii și o modalitate de a îmbrățișa frumusețea și semnificația gesturilor simple care aduc împreună comunitățile locale.
