Roxana
Vinerea Sântoaderului cel Mare, cunoscută și sub numele de Vinerea Sântoaderului cel Șchiop, este una dintre zilele speciale din tradiția românească, marcată de ritualuri și obiceiuri specifice care au rezistat în timp și au continuat să fie practicate de comunitățile locale. Această zi, situată în apropierea sărbătorii de Paști, aduce cu sine o serie de practici tradiționale, încărcate de semnificație culturală și spirituală.
Originea denumirii Vinerea Sântoaderului este legată de o legendă veche, care povestește despre un om smerit și generos, cunoscut sub numele de Sântoaderul cel Mare sau cel Șchiop. Potrivit tradiției, el a fost un păstor care și-a riscat viața pentru a-și salva oile de un lup feroce, fiind rănit în procesul de apărare a turmei sale. Ziua în care acest eveniment miraculos s-a petrecut a fost consacrată și marcată ca Vinerea Sântoaderului, ca un moment de recunoștință și mulțumire pentru protecția divină.
În rândul comunităților tradiționale din România, Vinerea Sântoaderului este asociată cu diverse obiceiuri specifice. Unul dintre acestea este acela al pelerinajelor la mănăstiri sau la biserici în care se păstrează moaștele sfinților. Credincioșii se adună în număr mare pentru a participa la slujbele religioase și pentru a se ruga pentru sănătate, noroc și protecție divină. Mulți dintre ei aduc și daruri în natură, precum flori sau lumânări, pe care le oferă în semn de venerație față de sfinți.
În unele regiuni ale țării, Vinerea Sântoaderului este și o zi dedicată tradițiilor agrare și activităților legate de lucrările câmpului. Oamenii se adună în jurul focului și a unor obiecte simbolice, precum bâtătorul de grâu sau sântoaderul, și rostesc incantații sau rugăciuni pentru a asigura o recoltă bogată și protecție împotriva calamităților naturale.
În multe sate, se organizează și târguri tradiționale în Vinerea Sântoaderului, unde oamenii vin să vândă și să cumpere diverse produse agricole sau meșteșugărești. Atmosfera este una de sărbătoare și bucurie, iar oamenii socializează și se distrează împreună în cadrul acestor evenimente.
Un alt aspect important al tradițiilor din Vinerea Sântoaderului este legat de alimentație și pregătirea unor mâncăruri specifice. Deși nu există un meniu standardizat, multe familii aleg să pregătească bucate tradiționale, cum ar fi sarmalele sau cozonacul, pentru a fi savurate în această zi specială alături de cei dragi.
În concluzie, Vinerea Sântoaderului cel Mare este o zi încărcată de semnificație culturală și spirituală în tradiția românească. Obiceiurile și tradițiile asociate acestei zile reflectă adâncimea credinței și legătura strânsă a comunităților locale cu natura și tradițiile lor ancestrale.
Ai voie sau nu să speli
Conform tradiției populare, Vinerea dinaintea sărbătorii Sfântului Toader este cunoscută sub numele de „Vinerea Sântoaderului” sau „Vinerea de după Lăsatul Secului de Paște”, fiind consacrată închinării unuia dintre Caii lui Sântoader. În această zi specială, înainte de răsăritul soarelui, fetele aduc în lumină rădăcina Homanului, o plantă cu multiple întrebuințări în medicina populară, vrăji și descântece, și rostesc invocații către Sântoaderul cel Mare: „Toadere, Sântoadere/ Dă cosiță fetelor/ Cât e coada iepelor”.
Conform tradiției, femeilor nu li se permite să muncească în această zi sacru. Este considerat un mare păcat să faci spălare de rufe, mai ales manual.
Se spune că Sân-Toader lucrează mai ales în serile de vineri spre sâmbătă. În această zi sacru, mai ales că nu se toarce și nu se coase, și nu se prepară leșie pentru spălatul cămășilor. Conform tradiției, cine își încalcă aceste interdicții și îndrăznește să lucreze în ziua acestui sfânt riscă să fie pedepsit cu amorțirea mâinilor sau chiar să fie lovit sau omorât de Caii lui Sân-Toader, despre care se spune că sunt foarte răi la lovituri.
Bărbații sunt precauți și evită să lucreze cu unelte ascuțite, precum securea sau cuțitul, pentru a nu fi legați de Sântoaderi cu lanțurile de fier. Legarea este considerată a se manifesta prin dureri reumatice în mâini, picioare și la încheieturi.
O altă credință populară este că, în această săptămână, oamenii ar trebui să evite să umble noaptea, deoarece s-ar putea întâlni cu Sân-Toader, care călărește un cal alb și îi calcă, mai ales dacă nu se spală pe cap cu oman, smântânică sau iarbă neagră. Această practică este adesea asociată și cu dorința de a avea un păr care să crească repede, să fie lung și frumos.
