Redactia
Medicul virusolog american Jonas Salk anunța în data de 26 martie 1953, într-o emisiune radio, testarea cu succes a primului vaccin anti-poliomielită. Această boală devenise un coșmar al societății americane, din cauza efectelor sale devastatoare asupra sănătății, precum paralizia și răspândirea necontrolată, iar vestea descoperirii unui vaccin le-a oferit oamenilor, din acele vremuri, o nouă speranță la viață.
Poliomielita a fost definită ca fiind o boală infecțioasă epidemică sau contagioasă, provocată de un virus specific, care produce leziuni anatomice în substanța cenușie a măduvei spinării, atingând celulele nervoase motorii, și care se manifestă prin febră, tulburări digestive, somnolență și dureri în mușchii membrelor, urmate de paralizii localizate, de obicei, la membrele inferioare.
În anul 1952, au fost înregistrate 58.000 de noi cazuri de poliomielită pe teritoriul Statelor Unite, boală care a curmat viața a peste 3.000 de persoane.
Odată cu creșterea alarmantă a numărului de decese provocate de această boală, tot mai mulți cercetători au încercat să dezvolte vaccinuri pe baza unor viruși vii, însă rezultatele testelor nu au fost deloc favorabile. Astfel, medicul Jonas Salk a decis să abordeze o variantă diferită de creare a vaccinului. Așadar, Salk cultiva tulpinile de virus, apoi le “dezactiva”, adăugând formaldehidă, astfel încât bacteriile din corpul uman nu mai erau capabile să se reproducă. Aceste tulpini benigne erau injectate intravenous pacientului, iar sistemul imunitar era “păcălit” să producă anticorpii necesari pentru a rezista la o viitoare posibilă expunere la virușii activi.
Pentru a dovedi eficiența vaccinului, Salk l-a testat pe el însuși și pe familia sa, injectându-se în propria bucătărie. Anterior a obținut rezultate încurajatoare și pe maimuțe, așa că și-a asumat riscul de a introduce vaccinul în circuitul public.
În aprilie 1955, s-a anunțat că vaccinul era sigur și eficient și a început campania națională de vaccinare. Cazurile noi de poliomielită au scăzut sub 6.000 în 1957, primul an în care vaccinul a fost disponibil pe scară largă.
