Redactia
Potrivit unor cercetări recente, oamenii au multe preconcepții despre ce caracteristici alcătuiesc un stereotipul omului „plictisitor”. Ca și alte tipuri de stereotipuri, aceste prejudecăți pot să nu fie adevărate. Cu toate astea, vin cu consecințe extrem de negative. Oamenii îi judecă aspru pe cei care corespund stereotipurilor „plictisitoare”. Îi consideră mai puțin competenți și mai puțin calzi decât o persoană obișnuită. Îi evită pe nedrept în interacțiunile sociale, chiar înainte ca aceștia să deschidă gura.
„Sunt marginalizați”, spune Wijnand van Tilburg, psiholog social experimental de la Universitatea din Essex, Marea Britanie, care a condus cercetarea realizată recent.
Astfel de constatări ne-ar putea determina pe toți să ne reconsiderăm presupunerile înainte de a întâlni acel om pe care noi îl considerăm „plictisitor” la o întâlnire. Dacă mergeți la o întâlnire cu așteptări nejustificat de negative, s-ar putea să ajungeți să pierdeți o conversație potențial plăcută. O minte mai deschisă ar putea permite înflorirea unei prietenii adevărate. Cercetarea poate oferi, de asemenea, câteva sfaturi pentru a face și dumneavoastră o primă impresie mai bună.
Cercetare șocantă
Cercetarea lui Van Tilburg se bazează pe mai mult de două decenii de interes științific în ceea ce privește experiențele de plictiseală ale oamenilor, relatează BBC. Această cercetare a arătat că este una dintre cele mai chinuitoare emoții ale noastre, cu o influență surprinzător de profundă asupra comportamentului nostru.
În 2014, de exemplu, cercetătorii de la Universitatea din Virginia, Charlottesville, au cerut participanților să petreacă 15 minute într-o cameră slab mobilată. Participanții nu aveau la dispoziție telefoanele mobile, computerele sau orice alte materiale de citit – dar exista un dispozitiv care livra un mic șoc electric la apăsarea unui buton. În ciuda durerii evidente pe care acest lucru ar fi adus-o, 18 dintre cei 42 de participanți au decis să facă acest lucru cel puțin o dată pentru a întrerupe plictiseala. Se pare că orice stimulare – chiar și un disconfort fizic deliberat – era mai bună decât să nu se implice deloc în mediul lor.
Plictiseala este una dintre cele mai chinuitoare emoții ale unui om
Plictiseala este una dintre cele mai chinuitoare emoții ale noastre, cu o influență surprinzător de profundă asupra comportamentului nostru.
Într-un studiu ulterior, participanții au fost forțați să urmărească un film plictisitor care a redat aceeași scenă de 85 de secunde în mod repetat timp de o oră. Atunci când li s-a dat ocazia, mulți participanți au ales să se joace cu un dispozitiv care oferea o descărcare electrică inconfortabilă.
Astfel de comportamente pot părea bizare. Dar, spune James Danckert, profesor de neuroștiință cognitivă la Universitatea Waterloo din Canada, aceste studii arată cât de puternică poate fi plictiseala care ne determină să căutăm noi stimulente – un lucru care poate avea beneficii enorme în viața de zi cu zi. Trecând prin viață, spune el, trebuie să alegem în mod constant între a exploata situația existentă sau a explora alte oportunități. După ce am avut același comportament timp prea îndelungat fără o recompensă adecvată, plictiseala ne obligă să schimbăm ceva, în loc să rămânem blocați în rutină.
Oamenilor le este mult mai greu să stea într-o cameră fără să facă nimic dacă pot vedea un puzzle neterminat sau o masă cu Lego pe care nu au voie să o atingă
Cercetările lui Danckert arată că sentimentul de plictiseală este deosebit de chinuitor atunci când ni se amintește în mod conștient de celelalte surse potențiale de stimulare pe care am putea să le explorăm. Oamenilor le este mult mai greu să stea într-o cameră fără să facă nimic dacă pot vedea un puzzle neterminat sau o masă cu Lego pe care nu au voie să o atingă, de exemplu.
Acest lucru poate explica de ce este atât de insuportabil să fii blocat cu un plictisitor la o petrecere, în timp ce putem auzi toate celelalte conversații entuziaste din jurul nostru. În timp ce suntem obligați să auzim cele mai mici detalii despre munca noii noastre cunoștințe, pierdem șansa de a stabili o conexiune mai profundă cu cineva care s-ar potrivi mult mai bine cu personalitatea noastră. În termeni psihologici, devenim conștienți de toate „costurile de oportunitate” care au apărut în urma conversației.
Într-o serie de studii publicate la începutul acestui an, Van Tilburg s-a apucat să identifice trăsăturile stereotipice care declanșează acest răspuns. Constatările ne-ar putea da tuturor o pauză ori de câte ori vrem să judecăm pe cineva înainte să îl/o cunoaștem.
Aceste rezultate au fost, în sine, extrem de revelatoare. Potrivit participanților lui Van Tilburg, cei care introduc date, contabilii și funcționarii fiscali au fost considerați a fi cei mai plictisitori profesioniști. Printre hobby-urile considerate plictisitoare se numărau mersul la biserică, privitul la televizor și dormitul. În ceea ce privește personalitatea, cei plictisitori erau considerați a fi închiși la minte, cu o gamă restrânsă de interese și lipsiți de simțul umorului sau de opinii puternice în legătură cu orice problemă. De asemenea, erau considerați a fi plângăcioși excesiv de negativi, plângându-se de orice problemă.
