Redactia.ro
Home » Știri » S-a încheiat cel mai mare proces din istoria Franței, în urma atentatului terorist de la Paris: „Refuz să-i urăsc pe ucigașii fratelui meu”. Sentințele primite

S-a încheiat cel mai mare proces din istoria Franței, în urma atentatului terorist de la Paris: „Refuz să-i urăsc pe ucigașii fratelui meu”. Sentințele primite

Douăzeci de bărbați au fost condamnați pentru uciderea a 130 de persoane într-un atac terorist la Paris, în urmă cu aproape șapte ani. Sora uneia dintre victime, de origine britanică spune că refuză să îi urască. Iată ce sentințe au primit!

S-a încheiat cel mai mare proces din istoria Franțe

La sfârșitul celui mai mare proces din istoria Franței, care a avut loc săptămâna aceasta, Zoe Alexander s-a simțit emoționată în timp ce se pronunțau verdictele.

Ea și-a petrecut ultimele 10 luni ascultând mărturii despre ceea ce s-a întâmplat la Paris în noaptea de 13 noiembrie 2015, noaptea în care fratele ei, Nick, a fost împușcat mortal.

„A fost o atmosferă foarte încărcată. Instanța era absolut plină. Am simțit că s-a ajuns la un moment foarte important”, spune ea din casa ei din High Wycombe, Buckinghamshire, abia întorcându-se de la Paris, potrivit BBC. 

Pentru tânăra Zoe a fost foarte important să se afle în aceeași cameră cu ucigașii fratelui ei mai mic. Ea a fost șocată de faptul că atacatorii erau de aproape aceeași seamă cu Nick, care avea 35 de ani la data când a murit.

Nick Alexander, a fost singura victimă britanică a atacului, și toată viața lui și-a dedicat-o muzicii. Avea 15 ani de carieră în această industrie. Nick și Zoe Alexander împărtășeau această pasiune și le plăcea să meargă împreună la concerte

„Fiind acolo și văzându-i pe acești băieți stând în boxa acuzaților, cam de aceeași vârstă cu fratele meu, am simțit că a fost o mare pierdere și enormitatea tragediei părea să se extindă și mai mult”, spune ea pentru aceeași sursă. 

Zoe explică că fratele ei, Nick era o forță vibrantă, o persoană amuzantă și totodată excentrică. Între cei doi erau șapte ani diferență de vârstă, dar nu părea să conteze, deoarece se înțelegeau perfect. 

La momentul tragediei, Nick era manager pentru trupa rock americană „Eagles of Death Metal”. Acesta lucra la un concert, la Teatrul Bataclan din Paris când trei bărbați înarmați au luat cu asalt clădirea și l-au ucis, împreună cu alte 89 de persoane.

De anul trecut, Zoe și părinții ei, Sheelagh și Barry, au început să se gândească mai mult și mai profund la atacatorii lui Nick. Echipa lor de avocați le-a trimis profilurile lor și, dintr-o dată, au devenit oameni cu o poveste, spune ea.

„Nu le acordasem prea multă atenție înainte. Nu ne-a servit să ne uităm la ei. Doar puneam un picior în fața celuilalt”, adaugă ea, tot pentru BBC.

Șase dintre inculpații dispăruți, presupuși morți, au fost judecați în absența lor, dar ea a avut de înfruntat 14 dintre ei într-o sală de judecată imensă din Paris, construită special pentru a găzdui peste 500 de persoane.

„A fost extrem de uman să mă aflu în aceeași sală cu autorii faptelor. Am văzut aceste două părți juxtapuse, o mentalitate barbară pe de o parte, în aceeași cameră cu acest imens proces democratic”, recunoaște Zoe pentru aceeași sursă.

Familia băiatului călătorește în fiecare an la Paris de ziua lui de naștere pentru a bea șampanie și a toasta pentru el.

În momentul în care i-a venit rândul să depună mărturie, ea era hotărâtă să afle că nu au câștigat.

„Noi nu suntem în război cu voi, voi sunteți în război cu voi înșivă. Părinții voștri merg și ei pe același drum ca și părinții mei… Sper că puteți privi sincer în inima voastră și să spuneți că a meritat”, le-a spus ea în sala de judecată.

Miercuri seară, când s-a ajuns la verdicte, ea s-a simțit neliniștită. Nu în legătură cu faptul că se va face dreptate, având totală încredere în proces, ci știa că nu mai putea face nimic altceva:

„M-am simțit ca la sfârșitul unei perioade atât de traumatizante și chinuitoare, în special pentru primii respondenți și supraviețuitori care au fost răniți”, mai spune ea.

A fost ca și cum am ține o rană deschisă timp de șapte ani. Tot ceea ce se vindecase parțial trebuia redeschis”, a mărturisit aceasta pentru aceeași sursă citată.

Acum, alături de părinții ei dețin o asociație „The Nick Alexander Music Trust”, care ajută grupurile comunitare defavorizate din Marea Britanie să se unească prin muzică.

„Muzica poate ajuta la prevenirea izolării sociale și a intoleranței care duce la aceste lucruri. Ucigașii lui Nick au vrut să ne lase cu frică, ură și întuneric, iar noi am reușit să schimbăm această situație

Am vrut să le spun asta față în față. A fost o oportunitate cu adevărat puternică pe care am avut-o și sunt foarte recunoscătoare pentru ea”, a concluzionat ea pentru aceeași sursă. 

Sentințele primite 

  • „Salah Abdeslam, principalul inculpat, a fost condamnat la închisoare pe viață fără posibilitatea eliberării condiţionate 
  • Mohamed Abrini: închisoare pe viață 
  • Mohamed Bakkali: 30 de ani de închisoare 
  • Osama Krayem: 30 de ani de închisoare 
  • Sofien Ayari: 30 de ani de închisoare 
  • Ali El Haddad Asufi: 10 ani de închisoare 
  • Yassine Atar: 8 ani de închisoare 
  • Muhammad Usman: 18 ani de închisoare 
  • Mohammed Amir: 8 ani de închisoare 
  • Adel Haddadi: 18 ani de închisoare 
  • Abdellah Chouaa: 4 ani de închisoare 
  • Hamza Attou: 4 ani de închisoare 
  • Farid Kharkhach: 2 ani de închisoare 
  • Ali Oulkadi: 5 ani de închisoare, dintre care 3 cu suspendare 
  • Ahmed Dahmani: 30 de ani de închisoare 
  • Osama Atar: închisoare pe viață 
  • Obeida Aref Dibo, Ahmad Alkhald, Fabien Clain și Jean-Michel Clain: închisoare pe viață fără eliberare condiționată”, potrivit „Libertatea.ro”
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@redactia.ro
Etichete: