Ene Valentina
Crăciunul, sărbătoarea așteptată și iubită de întreaga comunitate, aduce bucurie și împlinire în casele românilor. Pregătirile sunt în toi, iar fiecare detaliu este important, de la delicioasele preparate tradiționale până la decorul casei. În mijlocul acestui vârtej festiv, un element cheie rămâne nelipsit: crenguța de vâsc, adusă cu grijă în fiecare casă.
Crăciunul devine cu adevărat special atunci când tradițiile și obiceiurile sunt păstrate și onorate. Multe dintre acestea, moștenite de la înaintași, nu își pierd actualitatea nici în zilele noastre. Unul dintre obiceiurile înrădăcinate în tradiția românească este acela de a așeza o crenguță de vâsc deasupra ușii, un gest profund simbolic.
Ce semnifică vâscul
În contemporaneitate, vâscul este asociat cu un simbol al dragostei. Tradiția spune că cei care se sărută sub crenguța de vâsc vor fi înzestrați cu noroc pe plan sentimental. Cu toate acestea, rădăcinile acestei tradiții se regăsesc în mitologia greacă, unde vâscul era considerat un simbol al sănătății, armoniei și curățeniei spirituale.
Legenda spune că o crenguță de vâsc atârnată deasupra ușii poate uni destinele celor care se sărută sub ea. Deși apariția vâscului se regăsește în diverse culturi, originea sa rămâne încă o enigmă.
În cultura scandinavă, vâscul era considerat o reprezentare a zeiței Frigga, protectoarea dragostei. Acest mit a dat naștere credinței că cei care își unesc destinele sub vâsc vor petrece împreună întreaga viață. O altă legendă norvegiană relatează că Balder, fiul zeiței Frigga, a fost adus la viață prin lacrimile mamei sale, după ce a fost ucis de o săgeată din vâsc. Zeița a binecuvântat atunci această plantă, conferindu-i puteri sacre.
Vâscul în cultura românească
În tradiția românească, vâscul este privit ca un aducător de bunăstare, fericire și belșug. Asemenea credințelor românilor, norvegienii și indienii nord-americani consideră vâscul o plantă sacră. Poporul german, la rândul său, credea că această plantă provine din cer, aducând cu sine un simbol al divinității.
Astfel, fiecare crenguță de vâsc așezată deasupra ușii devine o poartă către tradiție, un simbol al dragostei și al binecuvântărilor aduse de Crăciun. Într-o lume agitată, unde obiceiurile vechi sunt adesea uitate, gesturile simple precum așezarea vâscului devin ancora care ne leagă de rădăcinile noastre și ne aduce bucuria autentică a sărbătorilor de iarnă. În sufletele românilor, magia vâscului continuă să trăiască, aducând cu sine amintiri, speranțe și tradiții prețuite de generații întregi.
